Marțea neagră: Piața de desfacere vestică și bazarul estic

Când în urmă cu mulți ani unii concetățeni ai noștri   (puțini, ce-i drept, din păcate!) afirmau că România va fi transformată în piață de desfacere pentru vest europenii cei hulpavi, cei mai mulți dintre noi zâmbeam pe sub musteață, convinși fiind de locul de onoare pe care consideram că e normal să-l ocupăm printre națiile europene. Din păcate, scepticii (de fapt, realiștii!) au avut mare dreptate și astăzi suntem, pe lângă un uriaș bazin de forță de muncă ieftină și necalificată și o … solidă piață de desfacere pentru multinaționale. O piață de desfacere a cărei infrastructură a început să se contureze prin 2000 când, hypermarketurile au început să apară în Românica precum muștele pe  rahat sau politicienii în preajma banului public, o piață care se îndrepta și încă se mai îndreaptă spre o singură direcție : eliminarea totală a prăvăliilor autohtone pe care  occidentalii cei smiorcăiți și scorțoși  le-au asimilat întotdeauna noțiunii de bazar. Bazar estic. În Botoșani din fericire, acest fenomen s-a simțit prezent mult mai târziu, după vreo zece ani, fapt care a produs destule nazuri în rândurile proștilor entuziaști.  Îmi amintesc de primăvara lui 2009 când, odată cu știrile din presă despre iminenta ”descălecare” a multinaționalelor a început ”viitura” de comentarii ale celor … entuziaști, convinși fiind că pe toate șanțurile din municiu va curge lapte și miere. ”Jos Pita”, ”Jos Fidelio” sau ”Jos Ovisim”!

  Cam astea erau direcțiile înspre care marșau mințile înguste negândind nicio clipă că patronii respectivelor firme (botoșăneni de-ai noștri) învârteau și ”bostăneau” banii încasați tot aici, că producătorii locali nu mai erau obligați să plătească … 102 taxe de raft, publicitate, produs nou ș.a.m.d., că în caz de o renovare sau o extindere avea și constructorul botoșănean  front de lucru sau dacă apărea o avarie, concitadinul nostru instalator sau electrician câștiga și el de-o pâine. În plus, dările la stat și impozitele erau lesne de urmărit și încasat. Ceea ce în cazul hypermarketurilor e o uriașă problemă. Sau … hoție legalizată!  Bineînțeles că se vor găsi unii care vor evoca faptul că în hypermarketuri avem de toate și în plus, comerțul se desfășoară optim și civilizat. Așa o fi, dar eu sunt absolut convins că și ai noștri patroni botoșăneni s-ar fi raliat la cerințele populației, mai ales acum când oricine află orice despre oricine și orice.  Ca să nu mai amintesc și faptul că multă lume apelează cu încredere la cumpărături on-line, fapt care contribuie substanțial la o concurență benefică în comerțul capitalist de … multinaționale (era să zic de stat!). Comerț care adună o grămadă de bani care, în loc să aibă domiciliul flotant în România, are domiciliul stabil în băncile vestice. Și apropo de bănci, nu pot să   mă abțin și mai pun o întrebare (retorică, bineînțeles!) guvernanților : nu ar fi fost normal ca toate companiile, regiile și alte instituții de stat să lucreze obligatoriu, în aceleași condiții impuse de bancherii străini, cu CEC Bank, singura bancă (încă!) românească?

Dar despre asta, într-o scriere viitoare.