Nu am niciun dubiu că vina de neiertat a lui Ceaușescu nu a fost nici înfometarea nației, nici lipsa apei calde sau a agentului termic, nici cozile uriașe de la Alimentara sau centrele de butelii, nici propaganda deșănțată a regimului și nici teroarea securistă care bântuia pe oriunde. Marea și uriașa vină a ”împușcatului” mustind de patriotism (chiar sunt convins de această calitate pe care din nefericire, nu am mai întâlnit-o la niciun președinte postedecembrist!) a fost cu siguranță faptul că a menținut decenii la rând un popor în întuneric mental și ignoranță.
Informațiile despre lumea capitalistă și economia de piață erau blocate sistematic la mantinelă, poporul aflându-se într-o permanentă beznă în ceeea ce privește sistemul occidental. Singurii care cunoșteau mecanismele economiei de piață și principiile care o guvernează erau securiștii și activiștii de partid întrucât numai ei aveau contacte în lumea liberă și numai ei, în calitate de reprezentanți ai întreprinderilor de comerț exterior, își făceau veacul pe la Paris, Londra, New York sau Roma.
Diferența dintre ei și restul poporului era incomensurabilă în ceea ce privește înțelegerea democrației și a lumii capitaliste. În aceste condiții, ”răscoluția” din 89 ne-a prins pe noi, ”populimea”, cu pantalonii pe vine și aplecați de nevoi iar pe ei, ”vipulimea”, în spatele nostru, pregătiți să execute ceea ce ei știau cel mai bine : regulatul poporului!
Simțind mersul evenimentelor, bolșevicul Iliescu le-a cântat cât a putut în strună ”comuniștilor capitaliști”, conștient că, prin intermediul lor, va putea menține mult timp puterea, lucru care s-a și întâmplat dealtfel. Printr-o perfidă propagandă televizată ce se prindea atunci de mulțime precum rahatul de izmene, Ilici și ai lui ne-au dus unde au vrut, noi fiind aidoma bebelușului care, scos fiind din burta mamei, s-a trezit pe nepusă masă într-o lume de care habar nu avea că poate exista. În zadar au încercat să ne lumineze o serie de personalități care acum ne stârnesc regrete amare că nu i-am apreciat cum se cuvenea.
FSN-ul călca totul în picioare nivelând la maximum drumul spre jaful țării al șmecherilor care știau cu ce se mănâncă economia de piață și capitalismul. Eforturile Regelui Mihai, ale lui Radu Câmpeanu sau ale lui Corneliu Coposu de a ne arăta adevărata față a ”democrației originale” au fost considerate de către mulțimea ignorantă drept tentative criminale și dușmănoase de a acapara puterea din mâinile ”oamenilor de bine” care se pregăteau să prăduiască țara. Și au făcut-o, vreme de un sfert de secol fără ca cineva să îi stânjenească, fără ca cineva să realizeze că adevărații gropari ai poporului român sunt, cu siguranță, cei doi tovarăși: Ceaușescu și Iliescu!
