Marțea neagră: Tinerețea în politică și politica tinerilor

În urmă cu vreo zece ani, Valeriu Iftime – patronul grupului de firme ELSACO – îmi spunea că succesul în afaceri este asigurat dacă mizezi pe tineri. ”Struniți cum trebuie, cu ei muți munții din loc!”

Odată cu trecerea anilor  m-am convins tot mai mult că Iftime a avut dreptate. Extrapolată în politică, această teorie devine și aici atât de adevărată și evidentă încât ar putea fi numită fără exagerare, axiomă. Și în politică, tinerii, struniți cum trebuie, (nu întâmplător am subliniat!) sunt capabili de rezultate deosebite.

Din păcate la noi, problema nu este la tineri ci la cei care îi dirijează. Amintiți-vă de sforarul-șef al guvernării Tăriceanu, Relu Fenechiu, cel care a vrut să … transforme societatea (of, transformatoarele, astea!) prin aruncarea în  miezul executivului a unori tineri de mare perspectivă (zicea el!): Cristian David Troacă, Cristian Adomniței, Tudor Chiuariu. Toți trei, fără pic de experiență în domeniile pe care urmau să le bolmojească, s-au apucat serios de … transformat societatea după chipul și asemănarea părintelui … transformator, ajungând în final, parteneri de  tête-à-tête cu procurorii și chiar mai departe, pe urmele ”strunitorului” lor.

Un alt tânăr din aceeași zonă, Bogdan Olteanu, s-a văzut președinte peste Camera Deputaților la o vârstă la care încă ar mai fi trebuit să tăbârcească, în calitate de discipol, geanta vreunui venerabil om politic. Din păcate, neavând un stejar de a cărui umbră să profite în sensul bun al cuvântului, a ajuns să fiarbă în aceste zile toride, la focul încins de oamenii legii. Lista tinerilor cărora li s-au pus pe cap clopuri cu cinci numere mai mari și au clacat în mod lamentabil poate continua cu EBA, Monica Iacob Ridzi sau Dan Șova. Adică din tot spectrul politic, fără excepție!  Ceea ce nu a înțeles niciunul dintre acești ”magnifici”(ei chiar s-au crezut așa!) a fost faptul că pozițiile înalte pe care le-au ocupat, nu s-au datorat meritelor excepționale ci ”calităților” lor de a fi niște perfecte șperacle de spart casetele bugetare ale vreunui minister. Adică au fost oamenii pe care ”strunitorii” îi puteau manipula exact cum doreau.

La Botoșani, lipsa unui veritabil ”strunitor” (parțial a fost Mihai Tincu, dar, cu toate meritele lui în arealul economic, în administrație nu mi s-a părut a fi chiar eminență cenușie!) a făcut ca social-democrații să piardă Primăria Botoșani. Tinerețea lui Portariuc, Andrei sau Buliga o fi dus la mutarea unor munți din loc, dar probabil au greșit munții, drept urmare electoratul le-a luat de pe umeri … stânca Primăriei și a transferat-o pe niște umeri mai experimentați. Dacă asta e de bine, vom vedea în anii ce urmează.

Una peste alta, nevoia de tineri în orice domeniu e vitală. Măcar un sfert din consiliile județene sau locale ar trebui să fie format din tineri care, după o legislatură sau două ar putea ataca argumentat orice funcție publică de prim nivel. Adjuncții șefilor de la deconcentrate, regii sau alte unități de stat ar trebui să fie tineri sub 35 de ani care, după un ”stagiu” de unul sau două mandate ar putea conduce en-fanfare instituția la care lucrează. Dacă se sar anumite trepte, vor pica în nas mai devreme sau mai târziu atât cei tineri cât și ”bătrânii” fără glagore care i-au cocoțat acolo sus și le-au pus în spate mult mai mult decât puteau ei să ducă. Și cum în politică nu există cale de întoarcere, nici tinerii nestruniți și nici veteranii ”strunitori” nu vor mai respira niciodată aerul ozonat al înălțimilor politice ci dimpotrivă, un aer … închis!