Secretele unui preparat culinar unicat, din lapte de la Botoşani. Ce este, de fapt, „buricul“ şi cum a ajuns să primească acest nume

buric2La Botoşani se prepară o adevărată delicatesă din lapte. Se numeşte „buric“ şi este un caşcaval produs după o reţetă unicat din zona Săveniului. Denumirea hazlie vine de la modul în care muncitoarele din epoca comunistă furau caşcavalul din fabrică.

Orice turist care poposeşte la Botoşani şi doreşte să guste din bunătăţile locale nu poate să nu se amuze când vede eticheta lipită pe ambalajul unui anumit tip de caşcaval. Se numeşte „buric“, iar denumirea nu este o glumă sau o poreclă, ci pur şi simplu, denumirea oficială a produsului.

„Buricul“ este preparat după o reţetă unicat din zona Botoşaniului şi, care de aproximativ cinci ani, se bucură de o recunoaştere naţională. Puţinii meşteri lăptari de la Botoşani care-l produc după o reţetă strict secretă spun că „«buricul», făcut din laptele vacilor care pasc doar pe imaşurile Săvenilor, este o adevărată delicatesă în restaurantele din întreaga ţară, dar în special din Moldova“.

Gustul său este inedit, cu arome de plante medicinale şi de flori de câmp, fiind totodată preparat după tehnologii moştenite din vremea comunismului. Pentru botoşăneni în special, „buricul“ este o adevărată mândrie locală. „Este ceva ce nu a gustat lumea aceasta. Nu există caşcaval, cel puţin în Europa, care să aibă o aromă şi o grăsime naturală ca «buricul». Este regina lactatelor de la noi. Şi dacă nici botoşănenii nu se mai pricep la făcut produse din lapte, atunci cine?“, se întreabă retoric Viorel Şvabu, unul dintre puţinii oameni care au descifrat secretele „buricului“.

buric1Viorel Şvabu are 41 de ani, locuieşte la marginea oraşului Săveni, la 40 de kilometri de municipiul Botoşani, şi este unul dintre puţinii botoşăneni care ştiu să facă „buric“. Are o mică fabrică la el în  curte: un laborator de prelucrare a laptelui amenajat într-o casă cu patru camere. Aici, prin metode tradiţionale şi fără urmă de industrializare i-a naştere renumitul „buric“. Produce puţin peste 900 de kilograme pe an şi îl vinde tuturor celor care doresc să se bucure de gustul acestui preparat. Şvabu explică ce este, de fapt, „buricul“.

„«Buricul» este un caşcaval care nu ajunge să fie un maturat propriu-zis. Putem spune că este un miez al caşcavalului. Are o consistenţă mai moale şi este plin de aromele laptelui, dar şi al florilor de pe păşune. Este un gust de care nu ai cum să nu te îndrăgosteşti“, precizează Şvabu. Totodată, botoşăneanul explică în mare cum ia naştere acest preparat unicat: „Se ia laptele proaspăt şi se pune în vană la închegare. Apoi se opăreşte la 40-42 de grade Celsius şi devine aşa cum îi spunem noi, başchiu. Apoi başchiul se opăreşte la 80 de grade, se feliază, se trece prin coşul de nuiele şi se modelează manual. Şi este aproape gata“. Deşi pare uşor la prima vedere, prepararea „buricului“ ascunde numeroase secrete, pe care producătorii nu sunt gata să le împărtăşească.

buricViorel Şvabu spune că numele de „buric“ vine de la o practică neortodoxă a muncitoarelor care furau din fabricile comuniste. „Denumirea vine din comunism. La Săveni era o renumită fabrică de caşcaval ce aparţinea de ICIL-ul din zonă. Când oamenii furau din fabrică, ascundeau caşcavalul la buric. După ce ieşeau pe poartă, se întrebau în glumă: «Ai buric?». Era semnul că au ieşit cu ceva din fabrică. Şi atunci aşa i-a rămas numele. Era un caşcaval nematurat pentru că îl furau în faza respectivă“, spune Şvabu.

Aflând din glumele muncitorilor de ceea ce se întâmpla, un aromân venit să dezvolte fabrica de lactate de la Săveni a elaborat această reţetă secretă a caşcavalului nematurat cu arome deosebite, denumit mai apoi, oficial, „buric“. „Era un machedonean la fabrica noastră din Săveni, Neculai Caranica. El este cel care a dezvoltat această reţetă“, spune Viorel Şvabu. Fabrica de lactate unde a luat naştere caşcavalul „buric“ era deosebit de importantă la nivel naţional. „Era una dintre cele mai bune fabrici de lactate din ţară aici la Săveni. A dispărut după ’90. Producea caşcaval pentru export. Îl lua de aici şi îi puneau etichetă cum că ar fi caşcaval de Scorniceşti. Îl exportau peste tot şi era mândria lor, pe munca noastră“, adaugă botoşăneanul. ;

Citeste mai mult: adev.ro/obhas7

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *