În muzeul de arheologie din Săveni (judeţul Botoşani) se află o adevărată comoară arheologică. Este vorba despre scheletul unei tinere de 17 ani, care ar fi trăit acum 1600-2000 de ani pe teritoriul Botoşaniului. Adolescenta făcea parte dintr-o populaţie amestecată de daci, goţi şi sarmaţi, scrie Adevărul.
La 30 de kilometri de municipiul Botoşani, în micul oraş Săveni, se află Muzeul de Arheologie, un fost han de secol XIX, restaurat în ultimul deceniu. Instituţia adăposteşte una dintre cele mai importante comori arheologice din ţară. Este vorba de „Măriuţa“ (cum au numit-o muzeografii), o tânără decedată la 16-17 ani şi care a trăit acum aproximativ 1.600 de ani pe teritoriul judeţului Botoşani. Rămăşiţele trupeşti ale tinerei sunt aur curat pentru specialişti. Şi asta fiindcă Măriuţa a fost una dintre purtătoarele unei culturi arheologice care face parte din tranziţia către formarea poporului român pe teritoriul Moldovei. „Este una dintre verigile care poartă continuitatea de la lumea dacică la apariţia poporului român în secolele Evului Mediu“, spune Emil Caranica, muzeograf la Muzeul din Săveni.
Unde a fost descoperită
Scheletul tinerei fetei odihneşte într-o vitrină de sticlă, pe holul Muzeului din Săveni. A fost descoperită în anii `60 pe teritoriul comunei Hăneşti, într-un cimitir al aşezărilor aparţinând culturii Sântana de Mureş-Cerneahov, un adevărat brand arheologic alături de Cucuteni, pe teritoriul Botoşaniului. Odată descoperită, Măriuţa a fost conservată în mormântul său, apoi introdusă în colecţia Muzeului de Arheologie Săveni.
„A fost păstrată «in situ», adică exact cum a fost descoperită, cu tot cu inventar, tocmai pentru a nu se deteriora. Este un schelet descoperit în punctul la Moviliţă de la Hăneşti. Cum a fost decopertat, aşa a fost adus la muzeu“, precizează Emil Caranica. În urma determinărilor efactuate de specialişti s-a constatat că Măriuţa a fost o tânără de numai 16-17 ani care a trăit în zona Hăneştiului, în secolul al IV lea d. Hr. Era o fată mărunţică, aşa cum spune şi muzeograful de la Săveni, de cel mult 1,5 metri înălţime. Cauza morţii nu este cunoscută. La prima vedere, fata a fost sănătoasă tun, cu o dantură perfectă.
„O dantură de invidiat“
„Osatura este foarte bine păstrată. Nu prezintă urme de lovituri, de sacrificiu şi nici nu pare a fi fost bolnavă. A fost studiată de-a lungul timpului. Craniul indică nişte trăsături regulate fine şi o dantură de invidiat“, spune Emil Caranica. Tânăra care a trăit acum 1600 de ani la Hăneşti pare să fi avut un statut deosebit în comunitatea în care trăia. Acest lucru este dovedit de numeroasele vase pline cu ofrande, depuse în jurul defunctei, dar şi cele două fibule de bronz care-i susţineau rochia.
„Veşmântul nu s-a păstrat din păcate“, adaugă muzeograful. În locurile în care a trăit Măriuţa s-au descoperit şi alte morminte, fără ca scheletele să fie conservate însă, dar şi numeroase obiecte, în special podoabe şi vase, din perioada secolelor III-IV aparţinând Culturii Sântana de Mureş-Cerneahov.
„Fata a fost înconjurată cu numeroase vase cu ofrande. Erau depuse alimente în aceste ofrande. Fie zeităţilor, fie ataşate credinţei în viaţa de după moarte. Oricum, numărul de ofrande indică că avea un oarecare statut“, adaugă Caranica. Scheletul Măriuţei este singurul schelet de femeie, atât de bine păstrat din arealul culturii Sântana de Mureş pe teritoriul Moldovei.
Sarmată, gotă sau dacă?
Măriuţa a fost o tânără probabil cu un statut social ridicat din comunităţile de tip Sântana de Mureş Cerneahov din secolul al IV-lea d. Hr. Specialiştii arată că este vorba de un aspect cultural apărut după retragerea Aureliană din Dacia şi care poate fi identificat pe un areal întins, din zona Târgul Mureş până în Cerneahov, în apropiere de Kiev. Cu toate acestea, Botoşaniul este dominat de aceste aşezări ale populaţiilor de tip Sântana de Mureş Cerneahov.
„Este una dintre cele mai bine reprezentate culturi arheologice aici, în judeţul Botoşani, după Cucuteni“, spune specialistul Daniel Ciucălău de la Muzeul Judeţean Botoşani. Această cultură este creaţia unui amestec de populaţii care s-au întâlnit pe acest teritoriu vast. În cazul Moldovei, inclusiv a Botoşaniului, cei care au creat cultura Sântana de Mureş Cerneahov au fost localnicii daci, ramura carpică, alături de războinicii germanici din ramura goţilor şi de cei iranieni, în special sarmaţii.
„Aceste populaţii trăiau împreună în aceleaşi aşezări pe acest teritoriu. O dovedesc descoperirile arheologice, în special necropolele“, spune Daniel Ciucălău. Specialiştii arată că au existat şi imixtiuni etnice între aceste populaţii, creând o cultură unică. „Este o cultură de frontieră, o sinteză între populaţiile gotice care în secolele III-IV s-au aşezat aici, în nordul Dunării, pe teritoriul actual al României, triburile dacice care locuiau acest teritoriu, dar şi triburile sarmatice care mai aveau un cuvânt de spus din punct de vedere politic şi militar. S-a adăugat şi influenţa Imperiului Roman, care a cântărit foarte mult în realizarea acestei sinteze“, adaugă Daniel Ciucălău.
Oamenii acestei culturi erau aşadar goţi, daci şi sarmaţi în special pe teritoriul Moldovei şi aveau preocupări războinice, dar erau şi agriculori sau crescători de animale. „Având la bază o economie preponderent agricolă, comunităţile culturii Sântana de Mureş şi-au întemeiat aşezările pe pantele domoale ale dealurilor şi chiar în zonele de şes, în apropierea unor surse permanente de apă“, scria Vasile Diaconu în lucrarea sa „Hăneşti-Botoşani. Mărturii arheologice şi istorice“ din anul 2010.
„Strămoaşa“ moldovenilor
Nu se ştie cu siguranţă originea etnică sau complexul de origini etnice al Măriuţei. Putea fi germanică, dacă sau iraniană. Sau un amestec al tuturor acestor neamuri. Specialistul Vasile Diaconu, în lucrarea dedicată Hăneştiului, arată că mormintele de incineraţie erau specifice dacilor, iar cele de inhumţie – sarmaţilor.
„În ceea ce priveşte biritualismul culturii Sântana de Mureş-Cerneahov, semnalat şi în necropola din punctul «Moviliţă», se poate considera că este o trăsătură distinctă a acestei culturi. Dacă mormintele de incineraţie sunt considerate de origine dacică, cele de înhumaţie au fost puse pe seama sarmaţilor“, arată specialistul în „Hăneşti-Botoşani. Mărturii arheologice şi istorice“. Cu alte cuvinte, Măriuţa ar fi putut avea inclusiv origine sarmatică.
Ce spun localnicii
Pentru locuitorii din Săveni, prezenţa Măriuţei în muzeu este o adevărată binecuvântare. Aceasta este considerată una dintre strămoaşele moldovenilor. Aşa cum arată şi Emil Caranica, tânăra făcea parte dintr-o sinteză care reprezintă una dintre primele verigi care au dus la formarea poporului român pe teritoriul Moldovei.
„Este una dintre multele trepte şi legături care poate au condus aici. Putem spune că este şi strămoaşa noastră“, adaugă Caranica. Această ipoteză nu este infirmată, dar nici confirmată de alţi specialişti, care aşteaptă şi alte descoperiri sau cercetări ulterioare. „Procesul de etnogeneză este unul care se realizează încetul cu încetul. Destul de greu de spus dacă este o treaptă sau nu. Triburile gotice au emigrat, au fost alungate la sfârşitul secolului al IV-lea de pe teritoriul pe care-l ocupau. Cei care au rămas aici au continuat tradiţiile. În lipsa mai multor informaţii, este destul de greu de spus“, adaugă Daniel Ciucălău.
Sursa: Adevărul
