Două sate vecine din nordul extrem al României, sărace, dar cu peisaje idilice, poartă oficial numele celebrelor staţiuni turistice de pe Valea Prahovei şi de la malul Mării Negre.
Călătorii care au drum între oraşele Botoşani şi Dorohoi sunt înştiinţaţi prin marcaje discrete, la 20 de kilometri de la plecare, că tocmai intră în Costineşti. Dacă o apucă pe ruta ocolitoare, află de la localnici, după alţi doi kilometri, că au ajuns la Sinaia, scrie ziarul Adevarul.
Drumurile pline de glod, casele abandonate sau locuinţele sărăcăcioase, plus crâşmele cu trei scaune în faţa uşii amplifică discrepanţa dintre denumirea localităţilor botoşănene şi imaginea mentală pe care călătorul şi-a croieşte la gândul celebrelor „surate mai mari“.
Costineştiul este un sat din comuna Leorda, scăldat de soare şi amplasat pe malul unui iaz şi al unui pârâu, secate, de altfel, în ultimii ani. Sinaia nord-moldavă, tot un sat, stă cocoţată pe un deal împădurit. La prima vedere, numele celor două cătune din Leorda par o ironie legată de lipsa totală a potenţialului turistic. Comuna Leorda nu are nici munte, nici mare, nici castele, nici mănăstiri sau catedrale.
Oamenii locului spun, însă, că nu este niciun fel de glumă şi că, în acte există un cătun numit Costineşti şi un altul cunoscut drept Sinaia. Denumirile îi amuză inclusiv pe localnici. „Nu este glumă, domn’e! Aşa se numesc. Ce, nu avem voie să facem şi noi staţiunile noastre?! La noi muntele se întâlneşte cu marea, este unicat“, spune Ionică Ion, un sătean din Costineşti.
Fost sat răzăşesc
Costineşti este primul cătun de la intrarea în comuna Leorda. Numele şi soarele de vară sunt singurele similitudini cu renumita staţiune constănţeană. Pe uliţele sale, ideea de civilizaţie dispare brusc. Străzile, după ce părăsesc asflatul, sunt prăfuite. Doar 189 de suflete mai locuiesc în Costineşti. Casele dărăpănate şi abandonate arată că depopularea şi sărăcia fac ravagii.
Costineştiul a fost sat răzeşesc, povestesc localnicii, şi fostul mare centru al comunei Leorda. Era, odinioară, o comunitate rurală cu oameni harnici şi roade bogate. Numele i-a fost dat de un boier, care avea domeniile în zonă. „Este o aşezare veche de tot. A fost sat de gospodari aici. Leorda era un cătun. Acuma Costineştiul s-a tras de tot. Puţini au mai rămas. Şi sărăcie, pe deasupra. Numele vine de la un boier din zonă, care a spus Costineşti, că era aşa pe coastă făcut satul. După aceea, denumirea a fost interpretată şi altfel, ca după staţiunea de la mare“, spune Ioan Vacarcică, un alt localnic.
Numele satului poate ar fi fost schimbat după 1945, dar oamenii au ţinut la denumirea originală. „Oamenii au plecat la muncă în anii comunismului, chiar până în Constanţa. Cum se mergea atunci, că te lua cu brigada în toată ţara. Şi au ajuns cred şi la Costineşti. Le-a plăcut mult şi întorşi acasă au ţinut mult ca denumirea satului să rămână aşa – Costineşti. Dacă nu puteau pleca în vacanţă acolo, măcar să aducă staţiunea aici la ei în sat“, adaugă Vacarcică.
Peisaj rural de vis, cu iz humuleştean
Majoritatea sătenilor care au trăit, de-a lungul timpului, la Costineşti n-au fost niciodată la mare. După 1990, satul a sărăcit accelerat, s-a depopulat, a devenit, din centru de comună un cătun mărginaş, pe cale de dispariţie. A rămas numai mândria că satul lor poartă numele unei renumite staţiuni de pe litoralul românesc. „Cu sărăcia şi cu toate greutăţile, măcar numele a mai rămas de noi. Suntem şi noi la malul mării. Cu numele nu cu altceva“, explică Ionică Ion, mânându-şi la pas caii de la căruţă.
Până şi iazul care-i apropia de staţiunea maritimă a început să sece de câţiva ani. Înainte, curgea şi un pârâu prin Costineşti. A secat şi el, acum 10 ani. „În curând, o să mai rămână doar amintirea, Costineştiului de la Leorda. Şi poate un banc despre ăia care, în glodurile Moldovei, se credeau la Constanţa. Este bine măcar că avem asflat dinspre comună şi apă curentă“, ne împărtăşeşte nea Burlacu, un alt sătean din Costineşti.
Dacă nu are nici în clin nici în mânecă cu renumita staţiune constănţeană, Coştineştiul botoşănean rămâne totuşi pitoresc prin peisajele sale rurale, de o frumuseţe aparte. Uliţele humuleştene şi umbrite, liniştea desăvârşită, precum şi câmpurile pline cu flori pot servi drept motive suficiente pentru o plimbare sau un picnic dincolo de lumea civilizată.
15 case rătăcite în Sinaia
La fel de pitoresc prin denumire este cătunul vecin Costineştiului: Sinaia. În Leorda, măcar cu numele, muntele şi marea sunt la o aruncătură de băţ. Cătunul Sinaia are doar 15 case, iar localnicii trăiesc într-o izolare deplină. Nu există curent electric, iar de canalizare nici nu poate fi vorba. Legătura cu restul lumii este asigurată de un drumeag lat de jumătate de metru, impracticabil iarna sau în perioada ploilor. Oamenii nici nu mai ştiu bine, dacă Sinaia mai este cătun de-a binelea sau doar câteva case împrăştiate pe un deal. Nici câţi locuitori mai trăiesc în sălbăticia de la Sinaia nu se ştie cu siguranţă. Între Sinaia de Botoşani şi renumita staţiune prahoveană localnicii au găsit totuşi similitudini. Se află pe vârful unor dealuri înalte, ceea ce pentru oamenii câmpiei de la Leorda este un veritabil munte, este puternic împădurită şi, spun ei, acolo în vârf aerul este mai curat. Suficient pentru ca, amuzaţi, oamenii să se laude şi ei cu staţiunea lor montană.
„Aşa-i spunem noi, dealul Sinaia. Ne lăudăm că avem şi noi muntele nostru. Dacă tot n-am ajuns niciodată pe acolo, avem măcar ăsta. E cea mai înaltă zonă din comună. Păi Costineşti este la vale, iar Sinaia la deal“, spune Marian Rudei, un cioban care-şi paştele oile pe la poalele Sinaiei. Se ştie sigur, cu acte doveditoare, că la Sinaia mai locuieşte nea Ilie Holban, un bătrân care trăieşte în vârful dealului cu fiica şi ginerele său.
Primarul comunei Leorda spune că Sinaia s-a născut din dorinţa localnicilor de a avea, după Costineşti, încă o denumire de staţiune celebră la ei în comună. „Sinaia i-au spus dealului de acolo, cred că acum cel puţin 60 de ani. Eu am 50 de ani. De când m-am născut şi trăiesc aici, de Sinaia ştiu. Mi-au spus cei mai în vârstă că totul a pornit de la o glumă. Şi-au spus ei că, dacă există Costineşti aici la noi, hai atunci să avem şi munte, că tot este dealul ăsta înalt. Şi i-au spus Sinaia. Să aibă în comună şi mare şi munte la un loc“, spune Ştefan Dulgheru, primarul comunei Leorda.
Localnicii se ţin de şotii
Localnicii nu ezită să facă glume pe seama numelui localităţilor şi chiar să le facă farse celor care le vizitează comuna. „Eu sunt voluntar în comună la stingerea incendiilor. Odată au venit pompieri din ţară şi eu le-am spus că îi duc şi la Costineşti şi la Sinaia. Pe pariu. Au râs de mine, dar când i-am purtat prin cătunele noastre şi-au dat seama că au pierdut pariul“, râde localnicul Vacarcică. Până şi primarul se amuză de aceste denumiri şi spune că le pregăteşte o glumă candidaţilor la alegerile parlamentare. „Am să le spun candidaţilor că-i chem în cele mai tari staţiuni de la munte şi de la mare. Cine ştie unde cred ei că mergem, dar eu îi aduc aici“, se confesează primarul Dulgheru.
Sursa: Adevarul
