Nu am nici cea mai mică îndoială că dintre toate categoriile de oameni implicați în politică, trepădușii radicali sunt atinși consistent la ”mansardă”. Acei trepăduși, pentru care candidatul lor, găunos, cu tinichele de coadă, mincinos, fățarnic, neputincios (în problemele populimii, biensur!), penal, hoț, poligam, țepar sau Domnul de sus mai știe cum, este ridicat la nivel de sfânt fără … portofoliu în timp ce candidatul de partea cealaltă, oricâte calități ar avea, nu i se recunoaște niciuna, fiind din start, antichristul pe pământ! Toată această adunătură de figuranți de pe scena politică de mahala și mucava sunt numiți, cu (multă!) indulgență, componenți ai nucleului dur al partidului.
Un asemenea exemplar, apreciat și impulsionat de orice staff partinic, este o adevărată drezină pe două picioare care urmează orbește linia partidului mâzgâlită în arealul unității administrative de către vreunul care se crede buricul local al urbei. Astfel, ei ajung să creadă cu strășnicie că omul lor aruncat în lupta electorală este deștept ca Einstein, frumos ca Brad Pitt și cinstit ca Maica Tereza, în timp ce contracandidatul este, dacă nu Scaraoțchi în persoană, măcar un fiu al lui. Unii dintre acești trepăduși, care mai au un ungher de ”mansardă” necontaminat, se trezesc la realitate în seara votului, atunci când realizează că ”susținutul” a fost dat serios cu … turul de pământ de către electorat. Alții, care nu se mai deșteaptă niciodată, găsesc obligatoriu un țap ispășitor pe care să dea vina și reiau ciclul, nutrind mari speranțe pentru următorul tur de scrutin.
Categoric, crâncenul duel electoral din această vară (Portariuc – Flutur sau Flutur – Portariuc, cum doriți!) este mai mult decât perfect pentru împlinirea … ”profesională” a trepădușilor. Imediat cum va începe campania electorală (scuze, deja sunt semne că a și început!) se va declanșa lupta oarbă și acută dintre trepădușii roșii și galbeni, pe toate planurile, începând de la ruperea afișelor, postările online și ajungând chiar la impuneri de idei cu mijloace … contondente! Cei doi candidați, deși au firește și calități și defecte, vor fi catalogați de tabăra adversă ca fiind izvorul autohton al tuturor relelor iar de tabăra proprie, drept izbăvitorul și darul divin pe care Domnul ni l-a făcut nouă, botoșănenilor, cadou!
Dacă pe cei implicați în mediul politic ”evoluția” acestor măscărici numiți mai sus trepăduși nu îi poate deturna de la direcția lor, pe omul de rând neatins de politichie (mai bine de jumătate din locuitorii urbei!), toate acțiunile lor îi debusolează nemaiînțelegând nimic din campania electorală. Ca urmare, ei se lasă păgubași și nu mai merg la vot, câștigătorul duelului fiind în final cel care adună în jurul lui cât mai mulți trepăduși. De aceea ar trebui – vorba lui Vanghelie – ”ejaculați„ din postura de a ne decide ei cu cine și cum să votăm.
Prezentarea în număr cât mai mare la vot reduce până la desființare rolul trepădușilor și conduce implicit la o legitimitate solidă a preferatului celor mulți și nu al celor atinși la ”mansardă”!
