O sportivă din Botoşani are o poveste de viață cu totul și cu totul aparte. Aceasta a reușit calificarea la Jocurile Olimpice care se vor desfăşura, în vara acestui an, la Rio de Janiero- Brazilia, fiind motivată de moartea tatălui său, care s-a produs în toamna anului 2013.
Performanța atletei Andreei Arsine este remarcabilă dacă ținem cont că aceasta abandonase sportul de performanță în urmă cu cinci ani. Imediat după decesul tatălui, sportiva care are acum 27 de ani a decis să revină și nu a făcut-o oricum. Ea a realizat baremul impus de Federația Internațională de Atletism în cursa de 20 kilometri marş de la Podebrady (Cehia), pe care terminat-o cu timpul de o oră, 35 de minute şi 47 de secunde.
„Pentru tata m-a reapucat de atletism. Am luat decizia în octombrie 2014, când s-a împlinit un an de la moartea tatălui meu. Și-a dorit mult să ajung sus și s-a supărat când m-am lăsat. Știa că pot să fiu o mare campioană. Am renunțat însă pentru că nu-mi convenea să investesc bani, iar alții să-și bată joc de munca mea. Tata a practicat boxul, iar în ultima parte a vieții a concurat la competiții de atletism pentru veterani”, a povestist, pentru Libertatea, atleta.
Deși stă în București, Andreea este legitimată acum la CSU Galați, club în numele căruia intră în competiții. Mama sa locuiește în municipiul Botoșani, de unde sportiva a plecat în 2011.
Ea a început atletismul la Liceul cu Program Sportiv Botoșani, iar la trei luni de la începerea pregătirilor a devenit campioană națională, realizând un record național la categoria sa de vârstă. A fost multiplă campioană națională și balcanică, dar s-a retras din cauza lipsei de condiții de pregătire sportivă.
Timp de cinci ani a lucrat la Poșta Română, ca factor poștal. Mai întâi la Botoșani, apoi, din 2011, la București. În acest timp a dus pensii sau scrisori oamenilor, dar a participat și la competițiile de amatori, în special la Marșul Factorilor Poștali, pe care l-a câștigat e mai multe ori, atât la nivel național, cât și balcanic.
După pauza de cinci ani, Andreea Arsine a revenit la cel mai înalt nivel din cariera sa, urmând să concureze la Olimpiadă cu gândul la tatăl ei. Ea se pregătește la București cu antrenorul său personal, Leonidas Karaiosifoglu.
3 thoughts on “Destinul dur al unei sportive din Botoşani. Și-a pierdut tatăl, iar în memoria lui a muncit și a ajuns la Olimpiadă”