Înainte de a trece la subiectul săptămânii, mă simt dator să fac niște precizări pentru a nu fi perceput, cumva, eronat mesajul pe care doresc a-l transmite botoșănenilor. 1. De 4 ani nu mai sunt implicat absolut deloc în politică. 2. Încerc, prin tot ce scriu, să fiu cât mai obiectiv, niciun partid nefiindu-mi mumă. Dimpotrivă! 3. Până la începutul lunii mai, când mă voi decide asupra răului cel mai mic pe care îl voi vota la scrutinul din iunie, în tot ce voi publica voi fi cât se poate de obiectiv. 4. După ce mă voi hotărî (repet, răul cel mai mic!) îmi voi susține pe toate căile, opțiunea.
Revenim la oile noastre. Cum despre PNL și ce ceea ce se întâmplă în sânul organizației județene am tot scris, astăzi voi poposi un pic și printre social-democrați unde, deși s-a pus cu elan proletar prosopul jilav pe țambal, se continuă cu mult avânt revoluționar o luptă cruntă, surdă și acerbă pentru acapararea șefiei partidului. Taberele sunt deja bine conturate, foarte puțini fiind aceia care, beneficiind de oarece notorietate, s-au dat deoparte (Baltă) sau pur și simplu au abandonat tranșeele roșii (Nica, Lăzăruc). Vârfurile de lance în bătălia pentru fotoliul cel pufos din fosta casă a căsătoriilor sunt, normal, cei doi pretendenți adică Ovi și Costi. Primarul en-titre, mai bine poziționat (deja lider cu acte în regulă!) și cu butoanele pe mânuță, pare favorit. Din păcate pentru el, nu este deloc așa pentru că lupta pentru câștigarea Primăriei (pe care a vrut s-o evite în favoarea unui loc în Senat!) va fi decisivă în stabilirea social-democratului numărul 1 din județ.
În acest context, edilul simte de ceva timp în ceafă, destul de puternic, două suflări reci, din două direcții total opuse, dar amândouă având drept scop eliminarea lui: Cătă și Costi! În timp ce, dintre greii partidului, Ovi nu poate miza decât pe medicul-deputat, (ceilalți susținători fiind – vorba tătucului Iliescu- niște cârlani neînțărcați), Costi este secondat îndeaproape de un senator, un fost lider de tineret precum și de ”Cozmâncă” al lor, longevivul sforar dat deoparte de ceva timp de la tabloul de comandă al partidului. Această polarizare fiindu-i total defavorabilă actualului președinte care, să nu uităm, încă nu a primit confirmarea ”centrului” pentru candidatura la Primărie. Chiar dacă o va primi, tabăra adversă va face un noncombat specific românesc, fostul prefect, cu mult mai multe meciuri în picioare decât adversarul său, urmând să intre în arenă (probabil pe post de candidat la președinția CJ), decis să-și bea cafeluța de dimineață pe fondul de poveste al Rapsodiei enesciene.
În acest caz, ni se va demonstra încă o dată că partidele noastre încă nu au realizat nici până în ziua de azi că orice conflict sau război intern îl face mai dodoloț pe adversar, pierderile pe termen lung fiind mult mai mari decât câștigul de moment. Concluzia, din păcate pentru actualul edil, este una singură și mă duce cu gândul la un cunoscut film american : ”Fără scăpare”!
In legatura cu actualul edil ma duce gandul la alt film american ”Greu de ucis”
Cred ca sunteti foarte dezamagit ca nu exista conflict in PSD ca in PNL si atunci inventati unul.