Inălţarea Sfintei Cruci este cea mai veche şi cea mai importantă dintre sărbătorile creştine inchinate cinstirii crucii lui Iisus. Atit in calendarul bizantin (ortodox şi greco-catolic), cit şi in cel latin această sărbătoare se ţine pe data de 14 septembrie.
Prin această sărbătoare creştinii comemorează două evenimente deosebite din istoria lemnului crucii:
– aflarea crucii pe care a fost răstignit Isus şi inălţarea ei solemnă in văzul tuturor de către episcopul Macarie de Ierusalim, in ziua de 14 septembrie 335,
readucerea lemnului crucii de la perşi, in anul 629, pe timpul impăratului bizantin Heraclius, care a depus-o on biserica Sfintului Mormint din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia de Ierusalim a inălţat-o in văzul tuturor, la 14 septembrie 630.
Inceputul cultului public şi oficial al Crucii lui Iisus s-a petrecut in anul 335, cu ocazia sfinţirii bisericii zidite de impăratul Constantin cel Mare, la propunerea impărătesei Elena, pe Golgota, locul Clavarului şi al ingropării lui Isus (vestita biserică a Sfintului Mormint, sau Martirion/Martyrium, iar mai tirziu "Ad Crucem"). Conform pelerinei creştine Egeria (sec. IV), in această biserică, consacrată in ziua de 13 septembrie, a fost depusă spre păstrare cea mai mare parte a lemnului Sfintei Cruci, descoperită de puţină vreme de sfinta Elena, mama lui Constantin.
Dar sărbătoarea liturgică a Inălţării Sfintei Cruci s-a stabilit o zi mai tirziu, pe 14 septembrie, şi aşa s-a transmis şi in Occident, cu incepere din secolele VII-VIII, cind la evenimentul din 335 s-a adăugat comemorarea redobindirii relicvei sfintei cruci de către impăratul bizantin Heraclie in anul 629. Cu paisprezece ani mai inainte, regele persan Cosroe Parviz, cucerind Cetatea Sfintă a Ierusalimului, a luat ca pradă de război şi racla cu lemnul Sfintei Cruci. Heraclie a recuperat Crucea prin război, şi a depus-o in Biserica Sfintului Mormint. Ciţiva ani mai tirziu, in anii 634-635, lemnul sfintei cruci a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol (şi inapoi) intr-o procesiune solemnă care s-a păstrat pină astăzi in cultul bizantin al sărbătorii din 14 septembrie.
Părţile din Cruce care au rămas la Ierusalim s-au pierdut definitiv in anul 1187, cind a fost luată de Episcopul de Betleem şi dusă in bătălia de la Hattin. Au rămas doar bucăţile trimise de Sfinta Elena la Constantinopol şi la Roma.
