Dacă privim dintr-un anumit punct de vedere, Florin Țurcanu a fost, de departe, cel mai eficient lider de partid botoșănean, el reușind cu cele douăzeci și ceva de procente ale filialei județene, să obțină de la București cam tot ce i-a dorit suflețelul și portofelul. Posturi de președinte ANSVSA, vicepreședinte ANPC, secretar general ANSVSA, vicepreședinte ANSVSA , poziție eligibilă pe listele Parlamentului European precum și mână liberă în stabilirea, după criterii numai de el știute, a candidaților pentru Parlamentul României în 2012. Că toate persoanele beneficiare erau ori membri ai familiei ori ai unor apropiate grupuri de interese, e altă poveste despre care nu vom discuta acum.
Ce mi se pare relevant în situația de față este faptul că, organizația PSD Botoșani, deși aproape tot timpul situată în fruntea clasamentelor întocmite pe baza rezultatelor din alegeri, nu a obținut niciodată nimic-nimic de la centru pentru cei câțiva membri recunoscuți unanim ca fiind valoroși. Spuma era de regulă rasă de alde Mazăre, Dragnea și Oprișan care, cu rezultate electorale uneori cu mult sub nivelul Botoșaniului erau răsplătiți cu posturi de miniștri, secretari de stat etc, pentru că absolut toți liderii locali ai PSD mergeau la Bucale ca mielul la tăiat, stând în fața ”tovarășilor din conducere” precum ghiocelul din pădurea de la ”Țiganca”! Aaa, au fost Cozmâncă și Mihăilescu, o să spuneți ! Dar, vorba poetului nepereche: ”ce-i mâna pe ei în luptă ?” Patriotismul local? Nu, dragilor. N-au făcut absolut nimic pentru județ ci doar pentru ei.
Celelelalte partide sau partidulețe județene au obținut prea puțin în alegeri pentru a cere mult de la București. Deși, dacă erau lideri adevărați, cu … ouă în cofraje, tot ar mai fi putut convinge ”miticii” dâmbovițeni că și la Botoșani sunt oameni de valoare !
