Părinții copilului de clasa a V-a care ar fi fost umilit de profesoara de geografie susțin că au fost jigniți și chiar amenințați de unii dintre părinții elevilor, în timpul unei ședințe. Ba chiar tatăl copilului, Dan Pălimariu, a primit și un telefon de amenințare din partea unui părinte. Bărbatul spune că totul a pornit din cauza profesoarei Mihaela Filip, care i-ar fi instigat pe părinți împotriva lor.
„Am fost abordat de doamna inspector, de doamna profesor de geografie, în a doua săptămână de la începutul anului școlar, fără a-l cunoaște prea mult pe Andrei, un pic cât a intrat la clasă, și mi-a zis că ea trebuie să ia atitudine, sunt și colegi de-ai ei care nu sunt mulțumiți de faptul că Andrei este în școală și ea o să ia atitudine. Orice am încercat noi să mai discutăm, când ne-am mai enervat, când ne-am mai calmat, am încercat să îi explicăm că el este orientat către școala de masă, dumneaei nu are altceva de făcut decât să-și facă programul adaptat și să îi dea de lucru lui. El este cu dizgrafie, dizlexie. Ne-a cerut ca el, pentru minim cinci, față de ceilalți copii, ea cere minimul de cunoștințe. El le-a învățat, dar tot nemulțumire din partea dumneaei că nu scrie și pe ea nu o obligă nimeni să îl asculte oral […]Am fost jigniți și eu am fost apelat de unul dintre părinți că dacă își spune unul că ești prost, dacă își spune al doilea că ești prost, te duci și culci. În momentul în care am întrebat-o pe doamna dacă a declarat că îi este scârbă de Andrei, a zis: De unde știu eu asta? Nu a negat”, a spus Dan Pălimariu.
Mai multe, tatăl spune că și fiul profesoarei ar fi spus în nenumărate rânduri că îi este scârbă de Andrei, copilul cu Sindrom Down, „că mai stă cu limba afară, că îi curge din gură”.
Dan Pălimariu spune că femeia ar fi încercat să își convingă colegii de catedră să îl lase pe băiat corigent, iar profesorii care și-au permis să îi dea o notă mare erau luați la întrebări de dumneaei.
Băiatul a suferit de pe urma acestui scandal, s-a simțit marginalizat, iar acum merge la psiholog.
„Copilul este marcat pentru că erau discuții la școală de față cu el. Copiii au început să îl respingă, copii care la începutul școlii aveau grijă de el și îl ajutau, pe urmă, când a început scandalul s-au retras. El tot încerca să socializeze și nimeni nu voia să vorbească cu el”, a spus Mihaela Pălimariu, mama copilului.
Părinții spun că au înregistrări cu profesoara de geografie în timp ce îl discrimina pe Andrei.a
Minciuni si sa vă fie rusine.parerea celorlalti părinți din clasa nu contează?ce daca nu il vor pe andrei acolo? E normal din anumite puncte de vedere! Asta ce inseamna , domnule, sări la gâtul tuturor părinților din clasa? S-ar putea ca toti părinții sa-si mute copiii în alte scoli sau clase si al dumneavoastra sa rămână singur in clasa a Va. Ar fi mai bine?!
Mincinosi… un copil din clasa cu el mi-a spus ca sunt obligati sa nu zica nimic atuci cand Andrei (nu am nimic cu acest copil) ii linge…
A avea un copil cu dizabilitati este, cu siguranta, o provocare pe care viata ne-o lanseaza fara drept de apel si careia, indiferent de circumstantele in care se intampla, trebuie sa ii facem fata. Niciun parinte nu isi doreste suferinta propriului copil, indiferent care ar fi definitia suferintei. De aceea, a avea un copil cu dizabilitati este una dintre cele mai copelistoare experiente pentru un parinte – o experienta care, oricum ar fi definita, te ia pe nepregatite, purtandu-te intr-o calatorie prin viata, fara sa stii dinainte care este destintatia si cate alte provocari vei intalni pe parcurs. Cu toate acestea, exista, se pare, ceva care este mai presus de orice putere omeneasca, ceva care da forta de a trece printr-o astfel de experienta facand fata celor mai greu de imaginat situatii. Cate framantari sufletesti, cate ezitari, remuscari si reconcilieri cu sine si cu cei din jur se ascund in spatele acestui aparent echilibru regasit, numai cei care trec printr-o astfel de experienta sunt capabili sa inteleaga… Societatea romaneasca nu ofera deloc sau prea putin suport, ajutor, terapie, medicatie, scolarizare, centre speciale, grupuri de suport, nici pentru parinti, nici pentru copiii cu dizabilitati. Fiecare se descurca cum poate, cu cati bani are, cat il tin puterile fizice si mentale. E o lupta continua.
Va doresc sa aveti putere sa reusiti sa ii educati pe acei din aceasta relatare : profesori, parinti si colegi ai copilului.