Ilie Frunză (58 de ani), un maistru mecanic din orăşelul botoşănean Bucecea, şi-a construit în faţa blocului o replică în miniatură a Statuii libertăţii. Simbolul american este iluminat noaptea şi stârneşte amuzamentul trecătorilor.
Bucecea este un orăşel situat la mai puţin de 20 de kilometri de municipiul Botoşani. Fost sat în perioada comunistă, ajuns oraş în pragul aderării României la Uniunea Europeană, Bucecea este o mixtură de urban şi rural ce străjuieşte ruinele celei mai mari fabrici de zahăr a României comuniste. Dincolo de străzile cu case şi străbătute de căruţe, se află fostele cartiere muncitoreşti de blocuri din vremea comunismului. Tocmai în faţa unui astfel de bloc, recent tencuit străjuieşte mândră o variantă de doar doi metri a unuia dintre cele mai importante simboluri americane: Statuia libertăţii, scrie ziarul Adevarul.
Monumentul este turnat în ciment şi înălţat pe un soclu din pietre, în mijlocul unei grădini din faţa blocului. Statuia are tot ce-i trebuie, inclusiv coroana şi făclia dotată cu un bec, pentru a lumina noaptea. Cel care a realizat-o, maistrul mecanic Ilie Frunză (58 de ani), spune că statuia are o semnficaţie aparte şi că nu este doar un simplu decor de grădină.
Pasiune născută din durere
Statuia libertăţii din grădina amenajată în faţa unui bloc comunist din Bucecea a fost construită în 2004. Atunci, maistrul Ilie Frunză a decis să amenajeze spaţiul verde din faţa blocului în care locuieşte. Grădinăritul a devenit o pasiune pentru bucecean, acesta plantând flori, copăcei şi mai apoi gândindu-se să aducă tot felul de ornamente. Era o pasiune născută din durere. Tocmai îi murise, într-un accident rutier, cel mai mic fiu, un tânăr de numai 20 de ani. Necazul nu a venit însă singur. În urma tragediei, familia s-a destrămat, copiii şi soţia emigrând în Austria. Ilie Frunză şi-a alinat de atunci singurătatea cu grădinăritul şi înfrumuseţarea blocului. Pe spaţiul verde neamenajat din faţa apartamentelor, a făcut o grădină. A împrejmuit totul cu un gard, iar în interior a plantat cu migală crini şi trandafiri. „Cu asta m-am alinat mereu. Mi-au plăcut întotdeauna ordinea şi frumosul, iar acum aveam şi prilejul“, spune Ilie. În mijlocul grădinii a adus de la Suceava figurine cu Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici, dar şi un înger din care a făcut un adevărat altar în memoria fiului său. Piesa de rezistenţă a grădinii a fost însă Statuia libertăţii.
A găsit matriţele la Suceava şi a făcut un soclu din pietre în mijlocul curţii, pe care a înălţat mai apoi statuia realizată din ciment în doar câteva zile. A vopsit-o şi i-a ataşat şi un bec lângă făclie, pentru a lumina noaptea. „Mă bucur că am găsit acest model, pentru că Statuia libertăţii pentru mine nu este un simplu ornament, este un simbol cu multe semnificaţii“, spune Ilie Frunză.
„Visam la America“
În primul rând, Statuia Libertăţii îi aduce aminte lui Ilie Frunză de tinereţe şi de visul său american. „Am fost mereu fascinat de Statele Unite. De viaţa, libertatea şi sistemul de acolo. Mi-au plăcut muzica şi filmele americane. Nici măcar nu pot alege unul despre care să spun că-mi place mai mult. Visam la America de pe vremea lui Ceauşescu“, spune nea Ilie. Mai mult decât atât a şi încercat să ajungă acolo. „Când aveam 16 ani, era prin anii `70, am vrut să fug în America. Îmi doream prea mult să ajung acolo. Eu şi cu încă trei vecini mai mari am plecat cu trenul prin Banat şi apoi am ajuns la graniţa cu Serbia. Când să fug peste graniţă, m-am răzgândit. M-am gândit la mama şi la tata, la cum îi nenorocesc şi ce-o să le facă de la partid. M-am întors acasă“, spune Ilie Frunză. Ajuns acasă a fost luat la întrebări de către Securitate, dar apoi a fost lăsat în pace, datorită vârstei şi fiindcă s-a întors de bună voie de la graniţă. Securiştii au bănuit că a fost învăţat prost de ceilalţi băieţi mai mari. De atunci, însă, nu a mai putut pleca, fiind atent supravegheat. „Ceilalţi trei au ajuns în America. Au reuşit. Unul a fost poştaş, am aflat de la tatăl lui“, spune botoşăneanul.
Ilie Frunză şi-ar fi dorit mereu să ajungă la New York, să intre în port şi să vadă Statuia Libertăţii. Tocmai de aceea, statuia din faţa blocului reprezintă în primul rând visul său american ratat. După 1990 nu a vrut să mai plece nicăieri. „În sinea mea îmi iubesc ţara şi, deşi am jinduit după America, parcă acum nu m-aş putea desprinde niciodată de România. Puteam să plec şi în Austria să mă stabilesc. Dar nu. Aici vreau să stau. Am statuia în faţă ca să îmi aducă aminte şi să-mi imaginez cum aş ajunge la New York. Iubesc mai mult România decât America“, adaugă bărbatul. Ca expresie a sentimentelor sale, Ilie Frunză, vopseşte în roşu, galben şi albastru, în fiecare primăvară, gardul ce împrejmuieşte grădina cu monumentul. „Statuia Libertăţii stă în mijloc curţii cu tricolor. Este sufletul meu româno-american“, spune amuzat nea Ilie.
Diferenţele dintre statui
Statuia libertăţii de la Bucecea mai are o semnificaţie. Ea simbolizează sistemul administrativ şi legislativ românesc în comparaţie cu cel american. Dacă Statuia libertăţii din SUA are peste 46 de metri, cea de la Bucecea are cu tot cu soclu abia doi metri. „Eu am vrut să fie mică-mică, aşa cum sunt şi legile în România“, spune amuzat Ilie Frunză. Maistrul mecanic adaugă că legile româneşti, fiind atât de mici, sunt uşor de trecut cu vederea de cei suficient de puternici pentru a le încălca. „Acesta a fost şi mesajul meu pentru politicieni în general. Diferenţa dintre noi şi ei la nivel legislativ şi administrativ este exact ca diferenţa dintre statuia mea şi cea originală“, spune Ilie.
„Acesta a fost şi mesajul meu pentru politicieni în general. Diferenţa dintre noi şi ei la nivel legislativ şi administrativ este exact ca diferenţa dintre statuia mea şi cea originală”, spune nea Ilie. Buceceanul îngrijeşte statuia cu migală. În fiecare primăvară, o vopseşte şi o toaletează. Culmea nu a fost niciodată vandalizată şi este privită cumva cu respect de trecători, deşi unora le smulge un zâmbet. „Este una dintre minunile de la Bucecea. Ea şi fosta fabrică de zahăr”, spune amuzat un trecător.
Sursa: Adevarul
