În urmă cu 200 de ani, în târgul Botoşanilor se isca un conflict interetnic şi religios între românii ortodocşi şi armenii monofiziţi. Românii îi acuzau pe armeni că vor să-şi câştige prin mită întâietatea religioasă şi cele mai înalte poziţii într-o societate în care majoritari erau cei dintâi. Modul în care a fost rezolvat conflictul se află înscris într-un document unicat.
Odată cu expansiunea Imperiului Otoman, creştinii monifiziţi din Armenia au plecat către vest, către regiunile ferite de invazia turcă. O mare parte au ajuns în Moldova. Cei mai mulţi s-au aşezat la Botoşani, un vechi târg aflat la răscrucea a două drumuri comerciale importante în Evul Mediu, cel de la Marea Neagră la Liov şi cel de la Caffa la Liov.
Armenii, buni negustori, au profitat imediat de poziţia prielnică a târgului şi au organizat târguri, au construit hanuri şi cârciumi, prosperând. Mai mult decât atât, după cum arată istoricul Nicolae Iorga, au ajuns a treia etnie conlocuitoare a Botoşaniului, majoritari fiind românii, armenii şi mai târziu evreii, cei care de altfel la începutul secolului al XX-lea vor prelua mare parte din afacerile armeneşti.
Privilegiile de care se bucurau din partea domnitorilor care dorea să încurajeze comerţul, dar şi bunăstarea armenilor au stârnit nemulţumiri în rândul populaţiei majoritare româneşti. Pe lângă implicaţiile sociale şi economice, au apărut şi problemele religioase, monofizismul fiind considerată o erezie de biserica ortodoxă.
La începutul secolului al XIX-lea, a apărut un conflict etnic şi religios între românii şi armenii botoşăneni. Istoria acestui conflict se află scrisă într-un document unicat, păstrat la Mitropolia Olteniei sub numele de „manuscrisul 30“. A fost descoperit în anii 80 de specialistul D. Bălaşa, pe atunci bibliotecar la Mitropolia Olteniei. ”Poartă un titlu lung, pe care îl reproduc în întregime: «Această Epistolie iaşte alcătuită ele cel vestit între dascăli, kir Theodorit arhimandritul de la Botoşani, arătând întrânsa toate eresurile Armenii». Fără aceste lămuriri nu am fi ştiut cine este autorul acestei lucrări, atît de cunoscut la începutul sec. XIX“, preciza la aceea dată cercetătorul.
Preoţii botoşăneni, supăraţi că sunt ponegriţi de armeni
Autorul era un învăţat renumit din Botoşani, cu o poveste învăluită în mister. Se numea Theodorit şi era dascăl vestit la Şcoala domnească din Botoşani. El cuprinde într-o lucrare conflictul pe care l-a avut cu armenii şi îl datează 21 aprilie 1810. Ce s-a întâmplat de fapt. Aflăm că dascălii şi preoţii români erau supăraţi că armenii încercau să dovedească faptul că monofizismul este de fapt adevărata credinţă, intrând în conflict cu dogma ortodoxă clasică. Mai mult decât atât, învăţaţii români erau supăraţi că biserica armenească căpăta o importanţă tot mai mare la Botoşani. Totodată, Theodorit se plângea că este ponegrit la autorităţi de armeni. ”M-aţi prihonit pre mine şi aţi cerut înaintea dumisale ispravnicului să dovediţi că aveţi adevăr atotcredinţa lui Hristos. Şi aţi adus odăjdiile voastre şi crucea voastră, spre arătarea credinţei voastre”, arăta Theodorit în lucrarea sa sub formă de epistolă, de la 1810.
Plângerile şi justificările erau adresate în primul rând unui lider al comunităţii armeneşti, lui Antonaş Vărdănaşi, căruia îi comunica răspicat: ”De ce noi românii pravoslavnici creştini fugim de voi armenii”. În cuprinsul lucrării sunt precizate mai multe argumente de ordin teologic.
Adevărata supărare: armenii nu plătesc taxe
Dincolo de nemulţumirile religioase, istoricul Nicolae Iorga arăta unul dintre motivele principale de fapt ale nemulţumirilor: mare parte a armenilor care practicau neguţătoria erau scutiţi de anumite taxe. „Cumpăraseră de la domni destule privilegii: scutirea de olacuri, havalele şi angariii, pe de o parte, iar pe de alta, scăderea desetinei, – a dijmei albinelor şi porcilor”, preciza Nicolae Iorga în lucrarea sa „Istoria românilor în chipuri”. Toate cheltuielile şi obligaţiile ce necesitau susţinerea aparatului administrativ erau susţinute numai de români. În felul acesta, după anul 1800, încep neînţelegerile, preciza şi Bălaşa.
Cum s-a terminat conflictul dintre armeni şi botoşăneni Deşi nemulţumirile erau strigate în gura mare, conflictul nu a fost violent. Mai mult decât atât, a fost rezolvat în maniera cea mai civilizată. A fost făcut un schimb de epistole şi au avut loc discuţii publice în casa lui Theodor Musteaţă, cu reprezentanţi ai armenilor şi românilor pentru a se ajunge la o concluzie.
Armenii erau decişi să se împace, chemând un important învăţat care să-l convingă pe Theodorit. Nu ştim exact cum s-a încheiat tevatura de la Botoşani, dar este sigur că spiritele s-au liniştit, legăturile dintre cele două etnii fiind continuate la Botoşani, drept dovadă stând afacerile prospere ale armenilor din secolul al XIX lea.
Sursa: Adevărul
Citeste mai mult: adev.ro/nv7w8f
