Carol Ankele, un armean care a trăit în Botoşani la începutul secolului XX, a fost unul dintre pionierii comerţului cu maşini şi utilaje agricole din România. Averea sa era fabuloasă, despre Ankele spunându-se inclusiv că l-a împrumutat pe Hitler cu o sumă uriaşă.
La începutul secolului XX, pe drumul ce lega Botoşaniul de Cernăuţi, două târguri importante din acea perioadă, gonea cu 40 de kilometri la oră primul automobil din Moldova. Era un Ford Model T, iar la volanul său se afla Carol Ankele, un armean bogat din Botoşani. Îl însoţea fratele său, Gogu, cei doi urmând să schimbe istoria transporturilor şi chiar a agriculturii din cea de-a doua provincie a regatului.
Pentru Carol Ankele, automobilul, o nouă modă în regatul României, s-a transformat din pasiune în afacere, iar armeanul a devenit, în primii 30 de ani ai secolului XX, unul dintre cei mai importanţi negustori de maşini din zonă.
„Despre Carol Ankele putem spune că este omul care a motorizat Moldova. Până să apară el pe piaţă, majoritatea maşinilor erau aduse anevoios, direct din străinătate, de către proprietari. Totodată, majoritatea maşinilor erau în Capitală, la Bucureşti. Ankele a adus autoturismul şi în Moldova. Şi aici erau oameni cu bani şi el a satisfăcut această nevoie. A adus până şi utilaje agricole. Este unul dintre acei pionieri care au mecanizat agricultura. Contribuţia sa este fabuloasă. A avut şi primele ateliere de reparaţii. Era căutat de oameni din toată ţara pentru autoturismele pe care le aducea de la partenerii săi de afaceri din Germania“, precizează Florin Simion Egner, un specialist al istoriei comunităţii armene din Botoşani.
Dincolo de afacerile cu maşini, povestea vieţii lui Ankele este una fabuloasă, cu toate ingredientele unui roman: mărire şi decădere, averi uriaşe, legende urbane. Totul s-a încheiat nefericit, în primii ani ai comunismului. Naşterea unui imperiu Încă din secolul al XIX-lea, încercând să fie în pas cu moda europeană, oamenii cu bani doreau neapărat automobile. Cererea era mare în „Belle Époque“, o perioadă de efervescenţă culturală, politică şi economică. Dealerii auto lipseau cu desăvârşire, iar familiile înstărite făceau eforturi considerabile pentru a aduce maşini, în special de fabricaţie americană, din marile capitale ale Europei. Primul automobil a fost adus în România în 1898 cu mari sacrificii, tocmai din Londra, de la cea dintâi expoziţie de profil din lume. Cumpărătorul era medicul Thomas Tomescu, primul automobilist român. Furia plimbărilor pe patru roţi, cu cai putere sub capotă, a luat amploare la începutul secolului XX:
Bucureştiul avea deja 12 automobile în anul 1901. În 1910, în regat erau înregistrate peste 800 de automobile. Majoritatea erau înmatriculate şi circulau în Bucureşti. În provincie, chiar şi membrii familiilor boiereşti sau burghezii bogaţi mergeau încă cu şarete sau trăsuri. Nu existau reprezentanţe sau magazine specializate în vânzarea automobilelor, dar exista cerere, iar Carol Ankele a satisfăcut-o. „El a şi înclinat balanţa, fiind primul dealer auto din Moldova, a adus automobile la Iaşi, Suceava, Hârlău, Dorohoi, oraşe pe atunci importante şi potente din punct de vedere economic. A fost primul dealer auto din Moldova şi unul dintre primii din ţară. Până la el nu erau cunoscute magazine de unde să vii să-ţi cumperi automobil. Carol Ankele a speculat această nişă“, explică Simion Egner. Automobile aduse din Germania
Afacerea lui Carol Ankele cu automobilele a început să prindă contur după Primul Război Mondial, atunci când pacea aducea stabilitatea în relaţiile comerciale. Armeanul provenea dintr-o familie bogată, avea capital şi putea investi. Şi-a deschis în 1899 primul magazin de automobile din Moldova şi printre primele din România. Era amplasat în centrul comercial al Botoşaniului de la început de secol XX, printre dughene evreieşti, restaurante de lux, hoteluri şi renumitele berării ale prosperului târg. Magazinul era chiar lângă casa lui Carol Ankele, o somptuoasă reşedinţă ridicată de înaintaşii săi. Aici erau aduse în special maşini Ford. „Maşinile erau aduse din Germania, de la nişte parteneri de afaceri. Odată aduse în Moldova, ele erau vândute din depozitele lui Ankele. Majoritatea autoturismelor erau aduse în baza comenzilor şi erau foarte bine promovate. A ajuns rapid să fie cunoscut în toată Moldova. Toţi oamenii cu bani veneau să-şi cumpere maşină de la Ankele“, spune Egner. Ankele a adus pentru prima dată maşini Mercedes în Moldova, după 1926. Monopol pe piaţa maşinilor Afacerea lui Ankele s-a extins rapid. Maşinile la modă, Ford, Mercedes, Hubert sau chiar către anii ’30 Maserati, Chrysler, Opel şi Citroën, erau aduse de Carol Ankele la Botoşani, unde stăteau, spun specialiştii comunităţii armene, cel mult o săptămână pentru testări, apoi erau predate clientului care făcuse comanda. „În anul 1926, afacerile lui Carol Ankele cu automobile au atins apogeul. Deţinea monopolul în zonă pe acest gen de comerţ. Era un dealer de automobile priceput, ştia să sfătuiască clientul în aşa fel încât să fie mulţumit şi chiar se pricepea la maşini. Era căutat de pasionaţi de automobile din toată ţara“, spune preotul Toader Candrea, un ultim urmaş prin alianţă al familiei Ankele la Botoşani.
Şi într-adevăr, după cum arată specialiştii în istoria armenilor, inclusiv clienţi de la Bucureşti veneau să ceară sfatul şi apoi să plaseze o comandă de automobil la Ankele, omul renumit că are cele mai bune relaţii pe piaţa automobilelor din Germania. Preţul automobilelor era ridicat în perioada interbelică, dar Ankele făceau discounturi, ceea ce i-a adus faima de comerciant cu automobile cinstit şi căutat. Un Chrysler, de exemplu, costa în 1932 în jur de 260.000 de lei, după cum arăta ziarul „Universul“ din Bucureşti în luna mai a anului 1932. Ceva mai ieftin era un Opel Pullman, care costa 210.000 de lei, sau un Citroën – 149.000 de lei. Singurul service auto din Moldova Odată cu aducerea automobilelor, Carol Ankele a dezvoltat şi mai mult afacerea, amenajând primul atelier auto din Moldova şi printre primele din România. „Era singurul atelier unde automobilele erau verificate şi reparate în mod profesionist. Erau mecanici care învăţau meserie în Germania şi alte ţări europene. Erau renumite aceste ateliere. Şi, până la urmă, odată ce erau aduse automobile, ele se defectau şi trebuiau reparate. Era o adevărată revoluţie automobilistică ceea ce a făcut Carol Ankele la Botoşani“, precizează Florin Simion Egner. Automobilişti din toată ţara aduceau maşinile la Botoşani, la atelierele Ankele situate chiar lângă magazinul şi depozitul firmei armeanului. Erau efectuate rodajul, controlul şi reparaţii, de către primii mecanici profesionişti din Moldova. Mecanizarea agriculturii Afacerea cu automobile s-a extins aproape concomitent în anii ’20 şi către utilaje agricole, maşini industriale şi casnice. Cu alte cuvinte, Carol Ankele a adus şi primele maşini agricole, batoze de treierat, tractoare, motoare şi maşini de morărit, toate din Germania.
„Era o adevărată revoluţie. Magazinul universal de maşini agricole al lui Carol Ankele şi atelierul mecanic erau de referinţă pentru oraş, pentru întreaga regiune. Era un pol al mecanizării, un simbol al civilizaţiei vestului care pătrundea în Moldova“, spune Egner. La fel ca şi automobilele, utilajele agricole erau vândute în toată ţara. Mărire şi decădere Carol Ankele, prosperul dealer auto din Moldova, s-a căsătorit cu o româncă, dar nu au avut copii. Cel de-Al Doilea Război Mondial a adus decăderea imperiului comercial al familiei Ankele. „După 1945, familia Ankele s-a retras din calea ruşilor, inclusiv Carol Ankele. Au crezut că ruşii doar vor trece, vor ocupa o perioadă şi vor pleca. Aşa că au plecat la Sibiu. Din păcate, a fost instaurat regimul comunist, le-au fost confiscate toate bunurile, toată averea. Au rămas şi au murit săraci“, spune Toader Candrea. Proprietatea familiei Ankele a fost naţionalizată, fiind revendicată după 1990 de ultimii urmaşi, iar în prezent se află în posesia preotului Toader Cadrea. „Moştenirea lui Carol Ankele a rămas prin minunăţia de casă din centrul istoric, dar şi prin amintirea unui pionier al modernizării României“, încheie specialistul în istoria comunităţii armene din Botoşani Simion Egner. ; Spiritul antreprenorial, moştenire de familie În perioada interbelică, Ankele era unul dintre cei mai bogaţi oameni din Moldova. Povestea succesului lui începe însă odată cu venirea bunicului său cu acelaşi nume, Carol, din Austria în Moldova, la începutul secolului al XIX-lea, atras de piaţa de desfacere şi de cererea care creştea în principatul românesc.
Nu se cunoaşte cu exactitate date naşterii nepotului, cel de-al doilea Carol Ankele din Botoşani, dar se ştie precis că, la 1836, Wilhelm Ankele, tatăl celui care avea să devină dealer auto, cumpăra proprietăţi la Botoşani şi a construit o superbă casă, existentă şi astăzi în centrul istoric al Botoşaniului, ridicată de meşteri vienezi. Succesul de mai târziu în afaceri şi deschiderea către Occident au fost moştenite de Carol de la tatăl şi de la bunicul său. „Familia Ankele a venit din Austria. Era o familie bogată, care ştia cum să facă comerţ la cele mai înalte standarde. Era şi o chestiune de familie. În timpul lui Carol I au primit, fiind vienezi, largi privilegii, ceea ce le-a permis să facă comerţ şi să strângă o avere fabuloasă. Aveau importante legături de afaceri în Austria şi Germania“, explică şi părintele Candrea. Primul „hipermarket” Averea familiei sporeşte cu comerţul din Botoşani şi Germania. Familia Ankele întemeiază şi prima cameră de comerţ din Botoşani. Dacă despre tinereţea lui Carol Ankele nu se ştie mare lucru, este cert că în 1920 era deja cel mai bogat om din Botoşani. „Dintre comercianţi, alţii decât evrei, se desprinde fără drept de tăgadă Carol Ankele, unul dintre cei mai bogaţi din oraş, ai cărui înaintaşi au deschis marea Casă Comercială. Proprietar al unei mari şi frumoase case, magazin şi locuinţă, situată în centru, acesta avea un depozit de maşini agricole, altul de maşini de cusut, un atelier mecanic şi comercializa automobile, biciclete, curele de transmisie, articole foto, electrotehnice, arme etc.“, se arată şi în volumul „Istoria comunităţii armene din Botoşani“, scris de Viorica Popa şi Florin Simion Egner. Prosperitatea familiei Ankele se lega de orice rod al progresului vest-european care putea fi comercializat la Botoşani. „A făcut primul magazin universal din Botoşani, după modelul german. A fost, dacă putem spune aşa, primul hipermarket din zonă, unde puteai găsi absolut orice. Pur şi simplu Carol Ankele vindea orice“, mai spune Egner. Acest lucru este confirmat inclusiv de un afiş de reclamă al magazinului lui Carol Ankele din anii ’30 care arată că armeanul vindea de la automobile, motociclete, biciclete până la cuţite, arme, maşini de cusut şi patefoane. Bogăţia şi priceperea în afaceri i-au adus, în perioada 1918-1922, titlul de vicepreşedinte al Camerei de Comerţ din Botoşani. A împreumutat bani Germaniei După Primul Război Mondial, Germania, obligată la plata unor datorii uriaşe de război, a eliberat o serie de aşa-numite „bonduri“, un fel de poliţe prin care Guvernul de la Weimar se obliga să le plătească investitorilor străini care ofereau bani pentru redresarea statului şi ieşirea din criză. Cei mai mulţi investitori care au cumpărat bonduri germane au fost americani. Nu au fost singurii însă. „Carol Ankele, având o avere fabuloasă, şi-a permis să achiziţioneze o parte însemnată de bond-uri. Bineînţeles nu şi-a mai recuperat banii niciodată“, precizează părintele Candrea. Şi asta fiindcă în 1933 Hitler a declarat nule bondurile din timpul Republicii de la Weimar. Se spune în sânul comunităţii armene de la Botoşani că Ankele ar avea de recuperat din acele bonduri echivalentul a 2 milioane de euro, după cum mai arată ultimul urmaş, prin alianţă, al familiei Ankele.
Citeste mai mult: adev.ro/nu71jy
