Tot mai mulţi botoşăneni ajung să-şi abandoneze părinţii sau bunicii în spitale. Le întorc spatele şi pleacă sperând ca statul să aibă grijă de ei. Sute de vârstnici au fost abandonaţi în acest an în unităţile sanitare din judeţ.
Mulţi botoşăneni ajung la o vârstă înaintată după o viaţă de muncă şi după ce au crescut o casă de copii. Odată cu vârsta apar şi problemele de sănătate în special. Nu se mai pot deplasa, poate devin mai mofturoşi. Mai trist este faptul că, cei pe care i-au crescut cum au putut au ajuns să-i considere o povară. Nu-i mai doresc în preajmă şi se descotoresesc de ei fără regret. Îi încarcă într-o maşină îi duc la spital, pentru tratament spun ei, îi internează şi dispar, abandonându-i.
Angajaţii de la Spitalul Judeţean „Mavromati” Botoşani spun că în fiecare an, sute de botoşăneni în vârstă sunt abandonaţi în spital. Cei mai mulţi sunt trecuţi de 75-80 de ani, provin din mediul rural, au probleme cu sănătatea şi au nevoie de îngrijire. Numai anul acesta au fost lăsaţi în spital peste 200 de bătrâni. Familiile dispar şi nici nu mai vor să audă de ei.
„ Spitalul nu oferă servicii de îngrijire şi nici de paliaţie. Când persoana nu mai are nicio şansă să se recupereze sută la sută şi să-şi recapete autonomia, atunci clar are nevoie de o altă persoană şi trebuie să fie din familie. N-am cum să port pacientul dintr-o secţie în alta, zilele de spitalizare se scurg, costurile cresc şi nu poţi să-l ţii la nesfârşit”, a precizat Raluca Sorlescu, asistent social principal.
Fără să-i poată arunca în stradă şi fără să poată da de aparţinători, angajaţii de la spital încearcă să-i ţină cât mai mult pe secţii. Unii bătrâni mor pe un pat de spital, singuri. Mai grav, nu există unităţi medico-sociale suficiente în tot judeţul. Cele patru existente nu fac faţă solicitărilor. În momentul de faţă la cei 200 de bătrâni abandonaţi l-i se adaugă alţi 300 dar care au avut norocul să-i găsească un loc într-unul dintre cele patru azile. Pe lista de aşteptare mai sunt încă 1000 de persoane.
Deşi cererea creşte de la an la an, autorităţile locale sau judeţene nu se implică suficient pentru amenajarea unor spaţii suplimentare, iar bătrânii continuă să fie căraţi de la un spital la altul până la ultima suflare, ca o plată nedreaptă pentru o viaţă de om.
Sursa: Adevarul.ro
