Arheologii români au făcut, în anii ’80, o descoperire uluitoare într-un cimitir vechi de 1700 de ani. Este vorba despre craniul unui copil de circa 11 ani, care arată ca şi cum ar fi suferit intervenţii chirurgicale complicate, existând dovezile unei trepanaţii extrem de fine.
În judeţul Botoşani, în localitatea Mihălăşeni, în perioada 1983-1988 au fost efectuate numeroase săpături arheologice, cu participarea reputatului arheolog botoşănean Liviu Şovan. În această zonă a fost descoperită o necropolă, un uriaş ”oraş al morţilor” de acum 1700 de ani, aparţinând unei mixturi de populaţii – dacice, germanice şi slave, care au locuit pe teritoriul României după retragerea aureliană. Misterioasa uniune de etnii şi triburi a purtat numele de cultura Sântana de Mureş Cerneahov şi ridică şi astăzi numeroase semne de întrebare specialiştilor.
Dincolo de podoabele şi vasele descoperite, printre scheletele oamenilor care au trăit în secolul al IV-lea, d, Hr, în nordul Moldovei, au fost găsite şi rămăşiţele unei copile de 11 ani.
În urma studiilor efectuate asupra scheletelor de la Mihălăşeni şi în special asupra celui de copil, de către specialiştii de la Secţia de Antropologie a Filialei Iaşi a Academiei Române, conduşi de cercetătorul Dan Botezatu, s-a ajuns la concluzia că descoperirea de la Mihălăşeni este unicat nu doar în România, ci şi în zona Balcanică. Intervenţia medicală de acum 1700 de ani Conform specialiştilor ieşeni de la Secţia de Antropologie, copila de 11 ani, al cărui schelet a fost descoperit la Mihălăşeni, suferise în timpul vieţii o complicată intervenţia chirurgicală la nivelul craniului. Practic, este vorba de o trepanaţie extrem de fină şi precisă, făcută cu scopul de a ameliora crizele de epilepsie.
”Trepanaţia se prezintă ca o lipsă de substanţă ososasă de formă aproape circulară, cu un diametru de circa 30 de mm, situată la joncţiunea suturii coronare drepte cu cea sagitală, limita internă a lipsei osoase fiind tangentă la sutura sagitală. Conturul orificiului este neted, cu diferenţă minima între circumferinţa externă şi cea internă de circa 1-2 mm.”, se arată în raportul antropologilor prezentat fragmentar de arheologul Liviu Şovan.
Totodată, antropologii ieşeni vorbesc de practici medicale cu rezonanţe moderne, precum anestezierea pacientului şi intervenţii la nivelul creierului, aşa cum am aminitit pentru ameliorarea unor crize epileptice. Antropologii conduşi de Dan Botezatu susţin că descoperirea este unicat în Europa. Niciun craniu de copil care să fi suportat o astfel de intervenţie chirurgicală complicată în secolul IV d HR nu a mai fost găsit în zona balcanică.
”Suntem în prezenţa singurului caz de trepanare a unui craniu de copil descoperit pe teritoriul ţării noastre, iar după informaţiile noastre destul de bogate, este singurul caz de trepanare de acest fel din zona balcanică”, se arată în revista de specialitate ”Forum cultural”.
Antropologii prezintă cum a fost realizată operaţia, cu dăltuirea fină a craniului, probabil cu ajutorul unor mici instrumente din metal, asemănătoare dălţilor. Totodată, s-ar fi intervenit cu mici pensete metalice. Despre tipurile de anestezic nu se face referire. În orice caz, aşa cum arată şi arheologul Liviu Şovan, copila a supravieţuit operaţiei şi, deşi avea puternice crize de epilepsie şi probleme neurologice grave, a mai trăit cel puţin un an după intervenţia chirurgicală.
Nu se ştie dacă aceste intervenţii aveau loc în spaţii special amenajate. ”Medic” de acum 1700 de ani, îngropat în apropierea pacientei Deşi nu se ştie dacă existau locuri speciale pentru astfel de operaţii, graţie săpăturilor de la Mihălăşeni se poate bănui cine efectua astfel de intervenţii medicale. În mormântul numărul 202 din cadrul aceleiaşi necropole, nu la mare depărtate de cel al copilei ”operate” acum 1700 de ani, se află îngropată o femeie cu vârsta cuprinsă între 60 şi 65 de ani.
Nu era o simplă bătrână a satului. Şi acest lucru este dovedit de o descoperire uluitoare. Lângă scheletul defunctei se afla o trusă ”medicală” în care se aflau pensete din bronz folosite de obicei în cadrul intervenţiilor chirurgicale şi în special în cazul complicatei intervenţii neuro-chirurgicale de acum 1700 de ani. Specialiştii bănuiesc că această femeie îndeplinea rolul medicului în comunitate şi că era specializată în astfel de intervenţii extrem de dificile.
Trepanaţia este cunoscută încă din paleoliticul superior, deşi atestată clar doar din neolitic. Se făcea însă destul de grosolan, chiar dacă ”pacienţii” supravieţuiau, şi îndeosebi la indivizi adulţi. Cranii de copii trepanate mai sunt întâlnite în America de Sud, în spaţiile peruviene ocupate odinioară de civilizaţiile incaşe.
Sursa: Adevarul
