Ajuns la venerabila varsta de 67 de ani, un botoşănean se simte mai tanar ca oricand ca student al unei importante universitati din Romania. Mai mult, cu ani in urma a fost coleg de facultate chiar cu fiul sau si a reusit sa-si dea licenta inaintea lui. Totul dupa ce, in urma cu aproape jumatate de secol, a fost angajat al celebrei fabrici Tesatura din Iaşi. Aici a avut ocazia sa se intalneasca personal inclusiv cu dictatorul Nicolae Ceausescu, dar si cu primul presedinte postdecembrist, Ion Iliescu.
Cine-l vede si vorbeste cu Maricel Nani, pensionar care isi duce viata molcoma in cartierul iesean Galata, la prima impresie ar spune ca este un alt batranel simpatic alaturi de care poti depana ore in sir povesti nostalgice. Totusi, daca ajungi sa-l cunosti cu adevarat, atunci totul se schimba radical. Aflat in campul muncii inainte de a implini 17 ani, acesta este in zilele noastre student bursier in anul al IV-lea la Facultatea de Textile Pielarie si Management Industrial de la Universitatea Tehnica (UTI) Gheorghe Asachi si se pregateste sa-si dea licenta.
„M-am nascut la Iliseni – Santa Mare, in judetul Botosani… Tatal meu a fost militian si, de aceea, am cam fost nevoit sa-mi traiesc viata prin toata tara pentru ca asa era el mutat cu serviciu… Dupa acest pelerinaj prin tara, proaspat absolvent de scoala profesionala, in 1965, si la doar 16 ani m-am angajat la fabrica Tesatura unde, pana in 2005, am fost angajat constant! Ei, aici am avut ocazia sa-l intalnesc pe tovarasul Ceausescu, dar si pe Ion Iliescu. Despre cel din urma va pot spune ca mereu ne spunea sa muncim si ca va fi bine… Drept constatare, am fost dezamagit cand am vazut ca a preluat puterea in 1989. Iata ca tocmai de aia ne aflam acum unde ne aflam. Una peste alta, am avut o viata si o munca extrem de frumoasa la fabrica doar ca, pentru ca-mi placeau publicatiile de cultura si cam mai discutam cu tinerii, odata eram sa o patesc rau cu cei de la Secu’, insa am scapat si de asta. Imi aduc aminte ca, chiar pe 22 decembrie ’89, am ales sa stau acasa, in fotoliul meu si sa vad ceea ce se intampla pentru ca stiam ca eram urmarit”, isi incepe dezvaluirea „tanarul” student.
Avand mereu dorinta de a cunoaste cat mai mult, un spirit mereu tanar si o minte pusa „in priza” atunci cand vine vorba de noi provocari, dupa anul 2000 a decis sa se inscrie la o universitate privata din Iasi, in acelasi timp cu fiul sau, proaspat absolvent de Bacalaureat. „Da, am fost inscris cu fiul meu la cursurile unei facultati de la fosta Universitate Dimitrie Cantemir! Am facut asta pentru ca am vrut sa vad cum e si sa arat ca se poate… Stiti, cum la vremea mea se punea problema ca trebuie sa intri cat mai repede in productie, eu am ramas cu doar o scoala profesionala. Si ce sa vedeti, fiul meu a renuntat la studii, iar eu am absolvit-o cu brio. Chiar ma rugam, in gluma, ca nota de la licenta mea sa-i fie data lui… Acum, fiul meu are o afacere in Spania, la Madrid, si o duce foarte bine, iar eu ma bucur nespus de asta. Mai am si o fiica care este absolventa a Universitatii Alexandru Ioan Cuza si o duce foarte bine prin ceea ce face. Aici ca sa fac o gluma, sotia mea care imi este alaturi de toata viata, ma sustine cu noua mea activitate didactica, fiul meu la fel si doar fata mea ma mai critica din cand in cand si-mi spune ce mi-a mai trebuit asa ceva la varsta mea”, mai spune, hatru, Nani.
Avand o privire extrem de vie si o energie demna de vremuri mai bune, batranelul descrie cu mult amuzament ceea ce inseamna experienta sa actuala de student. „Am ajuns in anul al IV-lea la Facultatea de Textile, dar sa stiti ca nu sunt decanul de varsta de la Politehnica, mai am un coleg de 70 de ani care este masterand la Automatica si Calculatoare si care ma incurajeaza sa merg mai departe… Am bursa si ma pregatesc ca, in vara asta, sa-mi dau licenta. Am ramas foarte putini colegi, alaturi de care am inceput anul I, dar sunt mandru de ceea ce fac. Bineinteles ca ies cu colegii mei mai tineri la o bere si vorbesc cu ei… Desigur, ei cu ale lor, iar eu cu ale mele, dar sa stiti ca ne intelegem foarte bine si, daca spiritul si simtirea ta e tanara, atunci nu este nicio bariera de comunicare sau diferente de opinie. Mai departe, totusi, sunt dezamagit de tot ceea ce s-a intamplat in ultimii 25 de ani in tara noastra. Din nefericire, ceea ce se intampla acum cu arestarile este prea tarziu si nu stiu daca va schimba prea multe… Poate daca totul ar fi avut loc mai devreme, atunci totul ar fi stat altfel… Oricum, eu sunt o fire optimista si merg mai departe. Merg la cursuri zi de zi, asta pentru ca am urmat facultatea la zi, vorbesc cu tinerii si tinerele mele colege si, peste zece ani, ma vad la fel de tanar ca spirit si gandire. Tocmai si dorinta mea de a face o facultate la 62 de ani a fost pentru a arata ca se poate si pentru a da un exemplu si noii generatii. Totusi, uneori cand mai trec pe langa fosta fabrica de la Tesatura si vad ce ruina este, ceva ma strange in spate si ma doare atat de mult sa vad ca totul s-a naruit. Oricum, mie nu-mi place sa fiu nostalgic, dar totusi s-a distrus prea mult in tara noastra”, a conchis, vizibil mahnit, Maricel Nani.
sursa: Bzi.ro
