Marii ieromonahii, călugării sau preoţii au rămas cunoscuţi şi după profeţiile făcute. Printre acestea la loc de mare cinste se află şi proorocirile Sfântului Ion Iacob Hozevitul, un ieromonah născut în judeţul Botoşani. Acesta a prevestit sfârşitul lumii într-un mod inedit: în versuri, rime şi simboluri.
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a fost un botoşănean care a dat o nouă dimensiune monahismul. A cunoscut perioada interbelică, dar şi atrocităţile comunismului. În faţa noului regim a aplicat două metode, nesupunerea şi apoi retragerea în universul credinţei. A fost unul dintre ieromonahii care nu s-a sfiit să spună ce crede, inclusiv despre noul regim. Arma Sfântului Ieromonah din Botoşani a fost cuvântul, transpus de cele mai multe ori în versuri cu tâlc.
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, ieromonahul orginiar din Botoşani, a rămas cunoscut şi pentru profeţiile făcute în versuri, dar şi rimele care descriau vremurile în care trăia sau cele ce urmau să vină. Una dintre cele mai cunoscute poartă numele de ” Semnele apocaliptice”:
” Vânturi rele, pierzătoare/Ameninţă azi mereu/Pe noroadele smerite/Care cred în Dumnezeu/Bate “Crivăţul” năprasnic/De la Nordul Comunist/Răspândind în toată lumea/“Dogmele” lui Anticrist/Din Apus “Austrul” suflă/Aducând cu el “Progres”/Care naşte necredinţă/Şi împrăştie eres/De la Miazăzi mai tare/“Băltăreţul” s-a pornit/Şi, lovindu-se de “Crivăţ”/Pe cei negri i-a-nroşit/Iar la Răsărit de soare/“Valul galben al lui Gog”/Spumegă şi se frământă/Cu “vlăstarii lui Magog”/Ucenicii stricăciunii/Forfotesc îngrozitor/Căutând să otrăvească/Pe sărmanul muritor/Grabnic uneltesc perzarea/Cei cu duhul “răzvrătit”/Şi precum se vede lumea/Nu-i departe de sfârşit/Urâciunea pustiirii/Şi-a găsit învăţăcei/Care dăscălesc pe oameni/Ca să meargă după ei”.
Versurile au fost scrise de ieromonah au fost scrise în ziua Sfintei Mgadalena pe 22 iulie 1960 la Sihăstria ”Sfânta Ana” de la Hozeva. Mai mult decât atât versurile fac aluzie şi la un val de asalt asupra Europei a popoarele din Orientul Mijlociu.
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul s-a născut la 23 iulie 1913 în satul Crăiniceni, comuna Păltiniş, judeţul Botoşani. A crescut într-o familie de ţărani gospodari şi credincioşi. De mic a fost credincios şi părinţii au vrut să-l facă preot. După ce termină gimnaziul la Hotin şi Cernăuţi, prinţii au vrut să-l trimită la seminarul teologic de la Cernăuţi. După cum povestea ieromonahul în memoriile sale, a auzit din senin o voce, care îi spunea ”Mănăstire”. În acel moment Ioan Iacob Hozevitul a decis să se călugărească. În vara lui 1933 s-a retras în Mănăstirea Neamţului.
Dorind să meargă pe urmele lui Iisus Hristos, Ioan Iacob Hozevitul pleacă în Israel la locurile sfinte. În 1947 este hirotonit diacon la Biserica Sfântului Mormânt iar mai apoi se retrafe la schitul românesc de pe valea Iordanului , cu hramul ”Ioan Botezătorul”. Trăia ca un schivnic: ziua nu mânca nimic până la apusul soarelui şi rostea neîncetat rugăciuni, în timp ce muncea în grădină. Noaptea făcea slujbele, spovedea şi se odihnea doar câteva ore într-o peşteră de pe malul Iordanului.
În cele din urmă ajunge trece pe la mănăstirea ”Sfântul Gheorghe Hozevitul” din Hozeva, iar apoi către sfârşitul vieţii într-o peşteră din apropiere. Mânca doar o dată pe zi, iar masa lui consta în pesmeţi, măsline, smochine şi puţină apă. Noaptea dormea câteva ore, pe o scândură, având pe post de pernă o piatră. Era cunoscut ca un om cu o cultură remarcabilă. A murit în 1960. Ioan Iacob Hozevitul a fost canonizat în 1992, fiind prăznuit pe data de 5 august.
Sursa: Adevarul
