Tot mai mulți elevi ajung la spital cu o afecțiune ce ține de aglomerarea materiei școlare și goana după note mari. Situația arătată de psihologii de la Spitalul Județean Mavromati reprezintă de fapt realitatea unui studiu efectuat de americani. Astfel, zilnic, la spital ajung cel puțin doi copii cu anxietate de performanță. Ce înseamnă acest lucru? Anxietatea de performanță este o ramură a anxietății sociale și apare din cauza stresului la care sunt supuși elevii datorat temelor și materiei școlare încărcate. La toate acestea se adaugă presiunea părinților, a profesorilor către elevi de a obține note cât mai mari, se arată în ziarul Buzz, o publicație scrisă de copii și adolescenți.
,,Cauzele anxietăţii ar fi presiunea performanţei autoimpusă de elevi şi susţinută de familie şi de profesori, caz în care se adoptă sistemul fugi sau luptă! Cei care dezvoltă anxietatea de performanţă aleg să lupte şi luptă, rea-lizând că ceea ce au învăţat, le-a folosit doar să obţină note mari, dar nu le foloseşte în viaţă şi atunci apare o deziluzie’’, a declarat psihologul Daniela Cucu de la Centrul de Sănătate Mentală din cadrul Spitalului Județean Mavromati.
Cazurile de anxietate de performanță sunt mai frecvente la vârstele mai mici, 8-9 ani, sau în primii ani ai unui ciclu de învățământ, când elevii au parte de schimbări. Potrivit reprezentanților de la Centrul de Sănătate Mentală de la Spitalul Mavromati, zilnic, la spital ajung cu această problemă 1-2 cazuri, iar cifra este în creștere în ultimii ani, se mai arată în publicația amintită.
,,Numărul de copii cu anxietate este în creştere, iar în ceea ce priveşte anxietatea de performanţă, putem spune că avem zilnic cazuri, câte 1-2 pe zi. Ca vârstă, mai frecvente sunt cazurile la 8-9 ani”, mai spune Daniela Cucu.
Psihologii susțin că situația reprezintă și o serie de studii făcute de americani în ultimii ani, ceea ce arată necesitatea unei restructurări a programei școlare.
„Probabil va fi nevoie de schimbarea conţinutului didactic, în sensul de a învăţa ce e mai interesant, de o eliminare a materiei nefolositoare. În același timp, profesorul are un rol foarte important de a prezenta piesa de teatru ca un actor desăvârşit. Dacă actorul îşi prezintă piesa cu entuziasm, este stăpân pe ea, dacă transmite nevoia de des coperire, elevul se ataşează de profesor ca un discipol şi îl mânează în descoperirea materialului didactic. Elevul ia educaţia ca pe un joc, un joc de suflet”.
