Crestinii ortodocsi sarbatoresc Botezul Domnului sau Boboteaza, in fiecare an la 6 ianuarie. Este sarbatoarea instituita in amintirea botezului primit de Mintuitorul din mina Sfintului Ioan Botezatorul in apa Iordanului. In popor mai este numita si Boboteaza, un cuvint daco-roman, creat din fuziunea unui termen slav (bogu – Dumnezeu) si cu unul latin (baptizare – a boteza). Se mai numeste si Epifania sau Teofania, adica Aratarea Domnului, pentru ca in aceasta zi Mintuitorul, Care statuse pina aici necunoscut, S-a aratat sau a iesit pentru prima oara in lume, fiind aratat sau marturisit ca Mesia, atit prin glasul lui Ioan cit si prin glasul Tataului din ceruri.
Inceputul sarbatorii dateaza din sec.II, de cind avem cele mai vechi mentiuni despre existenta ei, fiind atestata pentru prima data la Alexandria. In secolul IV, Epifania e singura sarbatoare pomenita, pe linga Pasti si Rusalii. In Apus nu sint dovezi despre tinerea acestei sarbatori inainte de sec. IV. Apusenii au luat-o in sec. IV, de la Rasariteni, dindu-le in schimb sarbatoarea deosebita a Nasterii de la 25 decembrie, mai veche la Apuseni. Prin acest schimb reciproc intre Apus si Rasarit, cele doua sarbatori (a Nasterii si cea a Botezului) se generalizeaza treptat in toata lumea crestina.
Denumirea veche de Epifanie a ramas curenta nu numai la ortodocsii de limba greaca, ci si la catolici, unde sarbatoarea aceasta a devenit cu timpul (inca din sec. V), in mentalitatea populara, si Sarbatoarea celor trei magi, ale caror relicve apusenii pretind ca s-ar fi pastrat mai intii la Milan, de unde ar fi fost furate si duse la Colonia (Koln), unde s-ar fi pina azi.
Sarbatoarea Botezului a fost praznuita intotdeauna cu mare pompa si solemnitate. Pe la anul 400, imparatii romani au interzis spectacolele din circuri din aceasta zi. Cel mai de seama eveniment legat de aceasta sarbatoare in vechime era botezul solemn al celor care urmau sa devina crestini, care voiau sa imite astfel botezul Mintuitorului in Iordan. Cum botezul era numit si luminare, sarbatoarea Bobotezei a mai primit si numele de sarbatoarea luminilor sau a luminarii.
Obiceiul ca preotii sa mearga in ajun cu «botezul» stropind casele credinciosilor cu apa sfintita in acea zi, e destul de vechi, ca si acela de savirsi Aghiazma Mare (sfintirea cea mare a apei) in insasi ziua Bobotezei, dupa Liturghie.
