Mesaj emoţionant postat pe Facebook de o femeie al cărei soţ a murit în spital din cauza unui diagnostic greşit

O femeie din Botoşani a lansat o scrisoare deschisă cu totul emoţionantă şi în acelaşi timp, extrem de dură către un medic de la Unitatea de Primire a Urgenţelor a Spitalului Judeţean Mavromati.

În scrisoare, Cătălina Matfeev atrage atenţia asupra deficienţelor din sistemul sanitar, dar mai ales asupra pregătirii şi indolenţei cadrelor medicale.

Scrisoarea a fost redactată după ce soţul acesteia, Florin Matfeev, a decedat, în urmă cu două luni, în spital, din cauza unui diagnostic greşit. Bărbatul avea o insuficienţă cardio- respiratorie, însă medicul de gardă i-a administrat un diazepam pentru un atac de panică.

Scrisoare deschisa către un medic de la UPU BOTOSANI

Au trecut doua luni, stimata doamna dr., de când plină de spaimă şi speranţă, v-am pus viaţa soţului meu în mâinile dvs. (este adevărat, doar viaţa pentru că, din păcate, nu am avut timp să vă mai pun şi altceva în mâini/buzunare). Este adevărat că am ajuns la dvs. la o oră total nepotrivită, 0:35, ştiu ca mi-aţi spus că sunteţi obosită, că n-aţi apucat sa dormiţi nici măcar 10 minute (de parca nopţile de gardă ar trebui dormite în spital), da ştiu şi-mi aduc perfect de bine aminte ca mi-aţi spus ca sunteţi şi foarte prost plătită pentru meseria pe care o practicaţi, dar ceea ce mai ştiu cu certitudine este ca l-aţi tratat pe soţul meu cu o superficialitate dată nu numai de oboseală/frustrări, ci si de o crasă INCOMPETENŢĂ.

N-aţi ştiut sau nu v-a păsat că o insuficienţă cardio-respiratorie (citez de pe actul constatator al decesului) nu poate fi confundată cu un atac de panică şi nu se tratează cu diazepam. Nu ştiu cauza adevărata a morţii soţului meu, (pentru că sunteţi protejată de legi care îmi interzic să am acces la fişele medicale ale soţului meu), ştiu doar că, după nici 10 minute de când îşi cerea scuze ca v-a ţinut trează (în timpul serviciului), a intrat în coma….

V-am întrebat disperată ce se întâmpla cu soţul meu (când în sfârşit v-aţi făcut apariţia la ATI) şi vă mai amintiţi ce mi-aţi spus? Eu n-o să uit niciodată: NU MAI ESTE PROBLEMA MEA. Şi apoi efectiv aţi alergat spre ascensor. Gurile rele spun că v-aţi luat trei zile de concediu. Eu nu cred, ar fi însemnat că vă apăsa greşeala comisă… sau poate chiar eraţi obosită, pentru că nu pot crede nici o clipă că vă era teamă de ceva….

Aţi depus un jurământ… jurământul lui Hipocrate, vi-l mai amintiţi???

Nu am putere nici financiară, nici psihică să mă lupt cu dvs., cu sistemul care vă ocroteşte şi implicit vă încurajează să ne omorâţi (foarte rar să ne salvaţi), dar daca veți citi aceste rânduri gândiți-va cum ar fi ca în fiecare minut al existenţei dvs. să simţiţi lipsa omului drag, să realizaţi că datorită incompetenţei şi indolenţei unui medic toată viaţa dvs. s-a schimbat …. şi dacă puteţi să vă priviţi în oglindă şi dacă mai aveţi o minimă urmă de bun simţ, spuneţi în fiecare dimineaţă sau seară o rugăciune pentru cel pe care l-aţi omorât, că de demisie nici nu poate fi vorba !