Născut la 18 august 1883, in localitatea Săveni, judeţul Botoşani, Mihai Ciucă a fost licenţiat al Facultăţii de Medicină din Bucureşti; doctor in medicină (1907).
In 1912 a făcut parte din misiunea trimisă in Bulgaria pentru studiul epidemiei de holeră, iar in 1913 a participat la campania de combatere a holerei apărută in armata romană prin vaccinarea antiholerică in plin mediu epidemic. In anii primului război mondial a condus diferite formaţii sanitare, fiind unul dintre colaboratorii de bază ai dr. Ion Cantacuzino.
In 1947 a făcut parte din comitetul de experţi ai Comisiei interimare de paludism a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. A fost principalul indrumător al campaniei de eradicare a malariei in ţara noastră, preşedinte al Comitetului de epidemiologie şi al Comisiei de malarie de pe lingă Ministerul Sănătăţii.
Numele său rămine legat de realizarea primelor vaccinuri antiholerice, de eradicarea malariei, de biologia bacteriofagului, de tratamentul prin impaludare al sifilusului nervos şi de organizare al primului centru de malarioterapie din Romania.
A lăsat numeroase studii apărute atit in ţară, cit şi in străinătate, referitoare la: "Tratamentul malariei", "Epidemiologia difteriei. Probleme ridicate in cursul valurilor epidemice din Europa. 1923-1933", "Contribuţii experimentale la studiul imunităţii in malarie" ş.a.
Personalitate marcantă a şcolii medicale romaneşti, a fost membru al Societăţii de medicină tropicală din Bruxelles, al Societăţii de patologie exotică din Paris, al Societăţii regale de medicină şi igienă tropicală din Londra, al Academiei elveţiene de Medicină, al Societăţii internaţionale de microbiologie; Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Nancy şi laureat al Premiului Fundaţiei "Darling", decernat de experţi ai Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
A incetat din viaţă la 20 februarie 1969
