Sfântul Petru este cel mai iubit şi respectat sfânt din calendarul tradiţional românesc. Cei doi apostoli sunt sărbătoriţi împreună pentru că au murit în aceeaşi zi, de 29 iunie a anului 67, în timpul prigoanei creştine declanşată de împăratul roman Nero. Sfântul Petru a fost întâiul învăţător şi propovăduitor al cuvântului lui Dumnezeu.
Sfântul Apostol Petru fusese pescar, în Betsaida Galileei, fiu al lui Iona şi frate mai mare al lui Andrei, cel dintâi chemat de Domnul la lucrarea apostoliei, şi se numea Simon, până când Mântuitorul i-a schimbat acest nume în Petru.
El a cerut să fie răstignit cu capul în jos, dorind să arate deosebirea dintre chinurile sale şi cele ale Mântuitorului.
În tradiţia populară, 29 iunie, Sânpetru de vară sau Sărbătoarea lupilor, marchează miezul verii şi perioada secerişului. Sf. Petru este patronul agricultorilor. Până la Sf. Petru este interzisă scuturarea merilor, altfel cade grindina peste holde. Fiind credincios, foarte harnic şi bun sfetnic, Sfântului Petru îi încredinţează Dumnezeu porţile şi cheile Raiului.
Se zice că de Sânpetru apar licuricii. Când Sf. Petru plesneşte din bici, din şfichiul biciului sar scântei care, cazând pe pământ, se prefac în licurici. Licuricii sunt blagosloviţi de sfânt ca să lumineze calea celor rătăciţi în pădure. Se fac târguri şi se dă de pomană pentru morţi. De Sânpetru, nicio femeie nu trebuie să mănânce fructe noi, legume sau zarzavaturi până nu dă mai întâi de pomană, altfel îi supără pe morţi. După cea dintâi gustare din fructele noi, se zice „Doamne ajută!” Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, fiindcă au fost “căpetenii apostolilor” şi “lumii invăţători”, contribuind, prin rivna lor, la răspindirea cuvintului evanghelic in multe părţi ale lumii. E greu a tălmăci in grai omenesc vrednicia lor deosebită. Faptele lor minunate covirşesc mintea, iar invăţăturile lor, precum şi inspiratele interpretări ale slovei revelate, intrec la număr nisipul mării şi stelele cerului.
