Scriitorul Dumitru Monacu și-a publicat o nouă carte de epigrame, ”Colțul de râs”, titlu apărut la editura ieșeană Zona Publishers, sub egida cenaclului literar ”Ion Pillat” din Botoșani și a Fundației ”Andrei Farma” din Botoșani. Cartea autorului botoșănean va fi lansată, în premieră, miercuri, 18 iunie, în Sala de Marmură a Teatrului Național ”Mihai Eminescu” din Botoșani. Evenimentul care va începe la ora 17:00 va fi unul condimentat cu momente umoristice, dar și un recital inspirat din epigramele autorului. Acestea vor fi interpretate de actori celebri ai scenei botoșănene. Alături de autor volumului de epigrame vor fi poeți Petruț Pârvescu și Paul Gorban, editorul cărții. Intrarea la eveniment este liberă.
Despre titlul scriitorului botoșănean, Petruț Pârvescu spune pe coperta cărții că: ”Dumitru (Toni) Monacu scrie. De ieri, de azi, dintotdeauna… De data aceasta scrie epigramă. O face calm, metodic, fără încrâncenare, firesc. Aici stă, de fapt, secretul oricărei scrieri despre scriere şi rescriere, când, la mijloc, se află doza aceea de talent necesară şi asumată. Cum epigrama nu este, altceva, decât o «inteligenţă comprimată», o specie a poeziei lirice, de proporții reduse, de obicei catren, care satirizează elementele negative ale unui caracter, ale unei situații etc. și se termină printr-o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc. (potrivit DEX), cartea de faţă ne propune, şi la propriu şi la figurat, alternanţa tonurilor, temelor, printr-o lectură agreabilă, reconfortantă, plină de aluzii şi întrebări recognoscibile” a spus despre carte Petruț Pârvescu
Pe de altă parte, cartea semnată de Dumitru Monacu este semnalată cu o prefață și de către editorii ei: ”George Călinescu, ca mulți alți critici, mai vechi – mai noi, considera acest gen literar, epigrama, ”un strănut literar”, atât pentru întinderea sa (rareori depășind linia unui catren), pentru formula fixă, cât mai ales pentru impactul asupra cititorului sau al ascultătorului, care descoperă în acest gen de poezie – căci poezie e până la urmă – un ludic aparte, combinat cu ironie, satiră și umor, îndreptat de regulă spre o persoană, spre activitatea cuiva, spre date care dau la vedere specificul (ADN-ul) unei comunități (de breaslă, de familie, politice, de moravuri) sau a unei activități personale. Fără a risca, aș apropia acest gen literar de ceea ce în zona artelor plastice cunoaștem prin caricatură, pentru că și aici, cu ajutorul unor linii – cuvinte – epigramistul poate reda iconul psihologic al unei stări, al unei persoane sau al unei situații. Dacă ne putem aștepta aproape la oricine să versifice, ei bine, nu oricine poate construi o epigramă. Ai nevoie nu doar de un bob de cunoaștere al stilului, ci și de ceva umor și, mai ales, putere de a concentra în doar câteva cuvinte esența unei situații, astfel încât cititorul să repereze imediat subiectul. Iar peste toate, ai nevoie de har. În aria tipurilor de discurs poetic epigrama poate fi văzută ca fiind forma cea mai desăvârșită a ludensului dar, în același timp, trebuie să i se recunoască rigoarea, geometria, matricea sa, care o individualizează în contextul literar.
Dumitru Monacu scrie – fără să strănute prea tare – epigramă ca și când ar respira-o, asta pentru că el stăpânește toate secretele stilului literar. El cunoaște tehnica și rigoarea – pe care probabil încă din tinerețe le-a dobândit pe parcursul studiilor sale în zona mecanicii, a matematicii, a geometriei și informaticii –. El știe să așeze cuvintele și semnele de punctuație care să declanșeze starea muzicală, starea de joc, cum, de altfel, știe să insereze umor și tonul satiric (când este cazul), dovedindu-se astfel a fi un om de spirit, care observă viața cu bunele și relele ei, reconstruind, de multe ori, tabloul timpurilor de azi, cu moravurile, convingerile politice și chipurile lumii contemporane. E bine că din zona Botoșanilor Dumitru Monacu, pare-se, îl continuă pe unul dintre cei mai apreciați epigramiști, Păstorel Teodoreanu – dorohoian la origine –, moștenind parcă de la acesta nu doar eleganța rostirii poantei spumoase, al vorbei cu duh, ci chiar forța de a se juca în zona tipului de construct estetic” scrie Paul Gorban, în nota editorului.
Dumitru MONACU s-a născut la 15 ianuarie 1958. Sucevean de origine, termină școala gimnazială în Cotu Băii, din comuna Fântâna Mare, județul Suceava, apoi își continuă studile liceale la ”Liceul de Informatică” din Iași. În 1983 absolvă cursurile Facultății de Mecanică, din cadrul Universități Politehnice Iași, iar în 2007 își ia diploma de masterat în Administrația publică – nivel competențe UE. Debutează cu epigramă în 1984, în Clopotul, iar în același an publică pentru prima dată enigmistică, în revista Rebus. De la debut și până astăzi a publicat sute de integrame, câteva zeci de epigrame, dar și câteva schițe umoristice în prestigioase reviste și publicații locale sau regionale: Gazeta de Botoșani, Evenimentul de Botoșani, Monitorul de Botoșani, Curierul, Jurnalul de Botoșani, Revista Expres Magazin, Revista Rebus, Jurnalul Literar, Veghe la fruntarii, Pagini Aurii etc. În 2010 publică volumul de schițe umoristice Culegere de… soluții., iar în 2012 este inclus în Antologia de poezie și epigramă, ”Romeo și Julieta la Mizil”.
