Dramaturgul şi scriitorul francez de origine română, Matei Vișniec, a asistat, vineri seară, la punerea în scenă a spectacolului „Școala lui Guffy” după un text scris de el, al liceenilor de la Atelierul de Teatru. Cunoscutul scriitor și jurnalist la Radio France International s-a declarat impresionat de modul în care tinerii actori ai Colegiului Național Mihai Eminescu au pus în scenă spectacolul, astfel că, la finalul lui, a dorit să stea de vorbă cu ei și coordonatoarea lor, actrița Lenuș Moraru.
Alături de Matei Vișniesc au fost și doi reprezentanți din compania de teatru franceză Umbral din Franța, care i-a felicitat pe tineri pentru jocul lor pe scenă. Compania de teatru va monta în această seară, începînd cu ora 18.00, la Botoșani, spectacolul „Cabaretul cuvintelor”, tot după un text de Matei Vișniec, cel care s-a arătat încântat că la Botoșani au loc zilele Matei Vișniec.
„E pentru mine un moment de bucurie, de plcăere să revin în spațiul în care m-am născut, în România, să revin în nord, pentru că sunt născut la Rădăuți, aproape de Botoșani, să vin cu o companie străină care va pune în scenă una din piesele mele recente. Acești tineri actori care vin din Franța descoperă o țară de care rămân îndrăgostiți. Sunt mulți ani de când vin cu companii străine, din 1991, cînd am reînceput să călătoresc în România”, a spus Matei Vișniec.
Matei Vișniec este și scriitor, dar și jurnalist, meserie pe care o practică în Franța și despre care a scris o carte intitulată „Dezordinea preventivă”, motiv pentru care l-am întrebat cum vede el diferența în jurnalismul practicat în România și cel din Franța.
„Cred că jurnalismul din Franța este puțin mai solid decât cel din România, mai puțin sub asediul clasei politice și înregimentat în sfera politicului
și lobbyului de interese, este mai multă obiectivitate în Franța, există și mai multe medii independente. Deseori, am impresia că jurnalismul în România e în același timp de bună calitate, pentru că sunt jurnaliști extraordinari, și în același timp, de prasilă, pentru că avem și un fel de spectacol. Nu întotdeauna ce vedem la televizor, e de bună calitate. Deseori, mai mult senzaționalul primează decât informația și analiza. Deseori, spectacolul lumii e prezentat ca și cum ar fi ficțiune. Noi avem nevoie și de analize pentru a decripta realitatea, nu doar de avalanșa de informații care ne ocupă ziua și creierul. Există și internetul și oamenii care doresc să fie foarte bine informați, o pot face. Niciodată bătălia pentru obiectivitate în jurnalism nu e câştigată, un motiv pentru care consider că tinerii jurnaliști trebuie să fie onești, independenți, să judece cu mintea lor și să nu se lase îndoctrinați nici de partidele politice, nici de interesele oamenilor politici, nici de interesele oamenilor de afaceri, nici de interesele diverselor curente, grupări. Jurnalismul este o profesiune sub presiune ori dimpotrivă măreția ei, frumusețea ei este atunci când jurnalistul este independent”
