Viaţa acestui duhovnic a fost o continuă luptă de rezistenţă pentru credinţă împotriva Securităţii care l-a identificat ca un pericol pentru propaganda comunistă. Este vorba despre Ilie Cleopa.
Părintele Arhimandrit Ilie Cleopa, unul din cei mai cunoscuţi duhovnici şi predicatori pe care i-a avut Mănăstirea Sihăstria şi Moldova s-a născut pe 10 aprilie 1912, în comuna Suliţa, din judeţul Botoşani, fiind botezat Constantin. Era al cincilea din cei zece copii pe care i-a avut familia Alexandru şi Ana Ilie.
A fost ucenic al părintelui Paisie Olaru şi în 1929, la vârsta de 17 ani, s-a alăturat obştii schitului Sihăstria, alături de fratele mai mare, Vasile. Potrivit Adevărul, Constantin a fost tuns în monahism în august 1937, primind numele Cleopa. Mai târziu a ajuns egumenul schitului şi apoi a fost făcut arhimandrit când lăcaşul s-a ridicat la rang de mănăstire.
În 1948, urmărit de Siguranţă, s-a retras pentru şase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria. S-a întâmplat chiar pe 21 mai, de sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, atunci când părintele a slujit Sfânta Liturghie, iar la predica zilei a lăudat râvna marilor împăraţi.
„În ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena ţineam predică şi am zis: Să dea Dumnezeu ca şi conducătorii noştri de acum să fie ca Sfinţii Împăraţi, ca să-i pomenească Biserica în veac! Atunci unul din popor m-a şi înregistrat şi nici n-am apucat să-mi scot veşmintele, că a venit o maşină şi mi-au zis să merg cu ei. M-au dus la Târgu Neamt şi acolo m-au pus într-un beci care nu avea decât un pat de ciment. Apoi m-au anchetat timp de cinci zile, ţinându-mă fără apă şi fără mâncare. Pe urmă mi-au dat drumul”, le povestea mai târziu Ilie Cleopa ucenicilor.
Stareţul s-a retras apoi în Munţii Sihăstriei, şi-a făcut un bordei din lemn în pământ şi s-a rugat neîncetat ziua şi noaptea. Pe 30 august 1949, părintele Cleopa a fost numit stareţ al Mănăstirii Slatina, din judeţul Suceava unde a întemeiat o obşte cu peste 80 de călugări. Nici aici nu a avut linişte decât până în 1952, atunci când Securitatea a declanşat o anchetă amănunţită în obştea mănăstirii. Au fost reţinuţi atunci Părintele Cleopa, Ieromonahul Arsenie Papacioc şi fratele Constantin Dumitrescu pe care i-au dus la la Fălticeni pentru anchetă, scrie Adevărul.
„Dumneata sabotezi economia naţională şi spui că astăzi este Gheorghe, şi mâine Vasile şi este sărbătoare, iar oamenii pun ţapina jos, şi nu mai lucrează!”, îi reproşau securiştii părintelui Cleopa.
Stareţul a fost ameninţat să nu mai facă propagandă religioasă, după care i-au dat drumul. Părintele Cleopa s-a spovedit apoi la duhovnicul său şi, cu sfatul lui, s-a retras împreună cu Ieromonahul Arsenie Papacioc, în Munţii Stânişoarei timp de doi ani (1952-1954).
„Când eram prin pădure, pribeag, mă mai cercetau mei, care erau aceştia: Moş Martin şi vicleana vulpe. Cu ei <moşul>scăpam mai ieftin. Când îl auzeam mormăind, îi aruncam câte un cartof şi pleca; dar cu vulpea nu era tot aşa. Ea venea noaptea până la uşa bordeiului şi dacă, din întâmplare, uitam ceva de mâncare afară, bucuria ei. Avea ea grijă!”, povestea părintele Cleopa.
După doi ani de pribegie, a fost readus în mănăstirea Sihăstria, la ordinul patriarhului Iustinian, dar între anii 1959-1964 a urmat persecuţia bisericii, cea mai grea perioadă a monahismului românesc din secolul XX. Mai întâi au fost excluşi din monahism pentru toată viaţa stareţii şi duhovnicii la care veneau mulţi credincioşi. Apoi au fost excluşi din mănăstiri toţi călugării până la 55 de ani şi maicile până la vârsta de 50 de ani. Decretul a fost aplicat sub controlul Securităţii şi cu supravegherea organelor politice, iar până în primăvara anului 1960 au fost excluşi din mănăstiri peste 4.000 de monahi şi monahii. În aceste condiţii, în primăvara anului 1959, Părintele Cleopa s-a retras pentru a treia oară în Munţii Neamţului, unde şi-a petrecut următorii cinci ani. S-a reîntors la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964, ca duhovnic al întregii obşti.
„Mânca-v-ar Raiul!“, aşa îi binecuvânta părintele Cleopa pe toţi cei care îi cereau o vorbă pentru suflet. A plecat din această lume pe 2 decembrie 1998, fiind condus pe ultimul drum de mii de credincioşi.
