O femeie din Botoşani, militar în Afganistan. Află povestea acesteia!

O tânără militar din Botoşani a reuşit să aibă experienţe profesionale la care o mare parte dintre colegii ei bărbaţi doar visează. Elena Cuciureanu s-a înrolat în armată în 2007, în cadrul celei de-a doua serii în care se permitea femei în rândul luptătorilor din cadrul structurilor Ministerului Apărării Naţionale. A ales infanteria, una dintre cele mai grele arme, pentru că a văzut că le cuprinde pe toate.

După ce a urmat cursurile de perfecţionare a fost detaşată, la sfârşitul aceluiaşi an, la Batalionul 634 Infanterie Petrodava din Neamţ.  Un an şi jumătate mai târziu a fost detaşată acasă, la unitatea UM 01189 din municipiul Botoşani, iar după încă un an şi jumătate s-a înscris la şcoala de subofiţeri Basarab I din Piteşti.

A revenit la Neamţ, iar batalionul din care face parte, era la începutul anului trecut printre puţinele care nu au participat într-o misiune internaţională. Batalionul a fost selectat, iar Elena a concurat cu încă patru femei şi sute de bărbaţi şi a fost aleasă pentru o misiune de şase luni în Afganistan pe funcţia de comandant de grupă. În luna mai a anului tecut, a părăsit ţara.

” Familia era îngrijorată, ca orice părinţi şi am încercat să le explic că din afară se vede într-un fel, însă eu ştiam exact la ce mă duceam şi ceea ce o să fac. Eu nu aveam emoţii, eram mai mult îngrijorată de climă, nu de misiunea propriu-zisă. Primul motiv pentru care am plecat a fost faptul că o astfel de misiune mă poate ajuta în carieră, sunt sergent şi poate voi avea ocazia să trec în corpul ofiţerilor. Al doilea, de ce să nu recunosc, au fost banii”, povesteşte Elena Cuciureanu.

Tânăra militar a mai precizat că toate lumea îi spune că şi-a ales o meserie grea, fiind conştientă de lucrul acesta, însă simte o satisfacţie mai mare în momentul în care poate să îşi depăşească limitele.

Primul impact cu Afganistanul l-a resimţit direct din avion, aerul aproape irespirabil. O căldură „uscată” şi 50 de grade Celsius la amiază. I-a trebuit, alături de colegii ei, câteva zile de acomodare şi a început misiunea din baza Kandahar.

Misiunea reprezenta patrularea şi asigurarea siguranţei populaţiei băştinaşe. A apucat să cunoască localnicii, deşi spune că era mai rezervată în contactul direct, încercând să respecte cultura şi tradiţia locală.

Impresia cu care s-a întors de acolo este cu totul alta decât cea pe care o avea când a plecat.

” Văzând cum trăiesc acest oameni mi-am dat seama că acasă chiar este o viaţă bună, chiar dacă câteodată nu eşti mulţumit. Pur şi simplu mi-am schimbat percepţia despre viaţă”, mai spune Elena.

A avut contact permanent cu cei de acasă, internetul şi telefonul fiind puse la dispoziţie permanent.

A ajuns la sfârşitul anului trecut, a urmat o consiliere cu un psiholog specifică militarilor ce efectuează aceste misiuni, însă spune că nu a fost afectată deloc şi ar spune da oricând la o nouă misiune internaţională.oanele fiind disponibile oricând, însă cea mai grea lună a fost ultima, când ştia că trebuie să se întoarcă în România.