Creştinii sărbătoresc astăzi a treia zi de Craciun, dar şi Sfântul Ştefan

Biserica ortodoxă îl prăznuieşte, în a treia zi de Crăciun, pe 27 decembrie, pe Sfântul Apostol Întâiul Mucenic şi Arhimandrit Ştefan

Sfintul apostol Stefan fost unul dintre cei sapte diaconi alesi de Sfintii Apostoli, din motive pastoral-misionare, asa cum ne relateaza Sfantul apostol si Evanghelist Luca in capitolul 6 din Faptele Apostolilor: evreii din afara Palestinei (numiti elinisti), de cultura si limba greaca, aveau sinagoga lor aparte, in vaduvele eliniste nu mai ajungeau sa primeasca aceste ajutoare.

Întrucat Sfintii Apostoli aveau misiunea de a rosti rugaciunile, de a frange painea (impartasania, in forma primara) si de a catehiza in cadrul intrunirilor liturgice, au propus multimilor sa fie alesi “sapte barbati cu nume bun, plini de Duh Sfant si de intelepciune” (F.Ap. 6, 3) pe care sa-i randuiasca pentru aceasta slujire. “Diaconie” insemneaza “slujire”, deci era vorba de slujirea celor din comunitatea elinistilor. Acesti sapte barbati au fost alesi de comunitate, dar hirotonia lor (adica punerea mainilor peste ei) era dreptul exclusiv al Apostolilor. Au fost, astfel, alesi: Stefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si Nicolae.

Stefan, care se bucura de intaietate in randul diaconilor, fiind socotit “arhidiacon”, “facea minuni si semne in popor”(F.Ap. 6,8), atragandu-si mania evreilor. Unii dintre acestia, numiti “liberti”- sclavi eliberati, urmasi ai evreilor dusi de Pompei la Roma, ca sclavi, in anul 63 i.Hs.- dar si alti evrei, au gasit martori mincinosi care l-au acuzat pe Stefan ca necinsteste credinta ebraica. L-au dus in Sinedriu, unde Stefan a tinut o predica al carui fir rosu a fost observatia ca poporul evreu a ignorat si a respins tot binele pe care Dumnezeu a vrut sa i-l faca.
Chiar plecarea lui Moise din Egipt a fost interpretata de unii evrei ca o fuga nu de frica lui Faraon ci de teama de a nu fi denuntat de conationalii sai, cu siguranta cei care- in timpul calatoriei prin pustiu- s-au razvratit, spunand ca era mai bine in Egipt. Dupa ce reaminteste despre conflictul dintre Israel si Dumnezeu, in toata perioada de dupa Moise, Stefan isi incheie cuvantarea aratandu-le diferenta dintre Lege (Decalog) si Evanghelie: potrivit unei traditii ebraice, Moise a primit Legea pe Sinai, de la ingeri, deci are un rol secundar in comparatie cu Evanghelia, care vine direct de la Dumnezeu, prin Iisus Hristos. Acest cuvant al arhidiaconului a atras mania evreilor, care l-au scos afara din Cetate si l-au omorat cu pietre, Stefan devenind primul martir crestin.
Sfintii Parinti ne-au spus ca singele martirilor este samanta crestinismului.

De la Sfantul Stefan au murit pentru Hristos sute de mii de oameni, din toate colturile lumii, pentru ca astazi miliarde de oameni sa se numeasca cu numele lui Hristos. Printre ei se afla si un tanar care, la martiriul lui Stefan, pazea hainele ucigasilor: Saul, cel care-din mare prigonitor al crestinismului- devine, prin puterea lui Dumnezeu, “Apostolul neamurilor”, Sfantul Apostol Pavel. Strigatul lui Stefan, in momentul uciderii: “Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta!” (F.Ap. 7,60) nu a fost al unul invins, ci al unui invingator.