Două mâini, ulieiuri pastelate sau vopseluri jucăușe și mult har. Acestea sunt ”armele” lui Daniel Relenschi, primul pictor 3D din România, pentru ca picturile sale să prindă nu doar contur, ci viață. Și-a folosit măiestria realizând imagini tridimensionale, a căror tehnică, ”tăticul lor”, germanul Manfred Stader, a studiat-o timp de 40 de ani. Așa că, dacă mergi prin supermarket-uri sau chiar pe stradă și ai impresia că pășești într-un hău, inhalează adrenalina dată de senzația acestei apariții, după care bucură-te de frumosul lucrării. Cum s-a apucat de această artă, ce compromisuri nu ar fi dispus să facă pentru a câștiga mai mulți bani și multe altele, aflați într-un interviu acordat de Daniel, unicul realizator al unor astfel de opere la noi, pentru libertatea.ro.
Libertatea: Cum a început pasiunea pentru pictură?
Încă de la vârsta de 4 ani am început să desenez, mama pe atunci lucra la fabrica de porțelan din Dorohoi.
Am avut un exemplu bun de urmat, deși nu-mi arătat niciodată nimic, trebuia eu să înțeleg, să caut, să descopăr.
Am continuat să desenez deși o perioadă arta nu mai avea căutare la noi, eram descurajat de împrejurări, dar m-a ajutat că făceam ore de desen în școală și mi-am păstrat viu interesul față de pictură.
Mai apoi m-am specializat în crochiul de modă, am cochetat o bună perioadă cu moda și apoi am decis ca pictura trebuie să devină prioritate, o profesie.
Cum te-ai apucat de pictura 3D?
Pictura 3D a fost o întâmplare, un prieten m-a ”provocat”, întrebându-mă dacă sunt în stare să fac așa ceva, am acceptat și rezultatul a fost cel scontat. Pictura a fost realizată în cadrul festivalului de publicitate nonconvențională ADfel în 2011, ca promovare a unui deodorant.
Cum ai reușit să te faci văzut și să îți câștigi astfel titlul de singurul pictor 3D din România?
Am devenit vizibil ca primul pictor 3D din România într-un mod ciudat. După o lună de la finalizarea picturii pentru compania producătoare de deodorante, practic mai pe toate canalele posibile auzeam știrea care spunea că Manfred Stader a realizat prima pictură 3D din România, neavând la cunoștință că, de fapt, eu făcusem această primă pictura 3D. Au urmat interviuri care au accentuat faptul că eu sunt primul pictor 3D din România.
Nu știu dacă a fost o întâmplare, nu știu cum să-i spun, dar m-am simțit dator față de conaționali, trebuie să mai avem din când în când și motive de mândrie, nu e posibil ca într-o țară cu oameni atât de capabili să nu avem reprezentanți și în acest domeniu, poate de aceea nu am insistat de prima dată cu promovarea, aveam impresia că această primă pictură 3D avusese loc deja.
Ce părere ai despre arta lui Manfred Stader, primul pictor 3D din lume?
Manfred Stader e un artist mare, consacrat, lucrează de peste 40 de ani pictura 3D, e practic unul din fondatori, dar repet, în România mi se pare normal ca un român să aibă întâietate, acum că putem spune că m-am promovat destul de mult, mă aștept să fiu susținut de autorități, în urechile cărora sigur a ajuns și numele meu, din păcate nu s-a întâmplat asta, au fost tentative dar doar promisiuni, din păcate. Dacă nu susținem artiștii, foarte bine, putem să dispărem ca națiune, în marile orașe ale lumii, mergem în special pentru arta de acolo nu-i așa? Fie ea pictură, sculptură, muzică sau alte arte din cele șapte!
Care este legătura ta cu lumea modei?
Cu moda am început să cochetez încă din liceu, când făceam schițe și le vindeam la un salon mic de modă al Cameliei Froicu. Din păcate, doamna Froicu nu mai este printre noi dar a lăsat o amprentă puternică asupra mea, asupra evoluției. Am continuat mai apoi cu Iulia Ivanov în Botoșani, Irina Schrotter, Nanette Pârvu în Iași, Tamara Tini în Suceava pentru care am lucrat ca designer principal al fabricii. Au urmat mici colaborări cu Adriana Agostini, Liza Panait, fetele de la Ersa Atelie, Cristina Ivan (Aiurea Atelier), dar poate cea mai însemnată colaborare care a durat un an și jumătate a fost cea cu doamna Doina Levintza. Această ultimă colaborare a fost și cea mai frumoasă dintre toate, fără a supăra pe nimeni, cred că ne putem pune de acord că Doina Levintza și-a câștigat titulatura de ”creator de modă” și nu mulți designeri se pot lăuda cu asta.
Care a fost cea mai neobișnuită comandă pe care ai primit-o?
Cu cât de neobișnuite cu atât mai interesante, evident că sunt lucrări pe care le-am refuzat pentru că nu erau conforme cu principiile mele, ca exemplu cineva mi-a cerut să pictez într-un night-club scene mai mult decât erotice. Nu m-am angrenat la așa o lucrare și nici nu aș face-o indiferent de cât de mult timp așa avea la dispoziție.
Ce oameni celebri au în casă o pictură Daniel Relenschi?
Au fost și sunt câteva nume sonore care au acasă picturile mele, printre care și Mihaela Borcea și Doina Levintza.
Arta ta pare o combinație între sculptuă și pictură…
Există și 3D-ul care implică și sculptură dar eu lucrez pe o suprafața plană, cu tehnica de pictura clasica, difera doar unghiul de percepție a tabloului.
Ai și alte pasiuni, în afară de pictură?
Mai nou muzica mă pasionează, fac repetiții și pregătesc până la sfârșitul anului câteva piese, voi lansa un single, de foarte multe ori sunt îndrumat să mă exprim și muzical pentru că mi s-a spus că e păcat ca mea să nu fie auzită.
Ce ai de gând să faci în continuare în artă?
Am foarte multe proiecte în plan, anul acesta trei dintre ele vor lua ființă, unul dintre ele se referă la modă, n-am să povestesc mai multe, trebuie să fie o surpriză, sper eu, placuta, așa preconizez. Va fi dificil să fiu perceput pe mai multe planuri, sunt sigur de asta, dar dacă dispun de mai multe talente pe direcții diferite în artă de ce să nu îmi spun cuvântul, până la urmă sunt artist și scena mea, publicul meu sunt oamenii cărora mă dedic.
