Tulburat si rascolit in adincul sufletului de moartea neasteptata a marelui actor Adrian Pintea, un detinut – poet aflat in Penitenciarul Botosani a tinut sa adreseze un ultim omagiu celui care a fost artist fara pereche al scenei si filmului romanesc…
Acesta a scris…
Dedicata mortii actorului Adrian Pintea
Te-ai strecurat pe furis in culise si curentul
de pe coridor a trintit
Acest zgomot ne-a speriat pe toti cei care te-am
crezut nemuritor. Desi ne-ai vorbit de atitea ori
despre moarte … a ta, a mea, a tuturor. Nu
te-am crezut! N-am indraznit sa credem ca
viata n-o sa mai aiba pentru tine nici un rol….
Te-am cautat zadarnic in culise. Acolo erau doar
citeva haine (de-ale tale ) asezate pe cuierul din colt
si intregul decor amortit in funerare idei cu plase si
porti. Da!… Ai dreptate tu!. Ne-ai pacalit pe toti !
Pe toti, pina chiar si pe tine insuti cind spuneai
ca ti-e frica …de moarte, de viata, de noi..! desi ai plecat
unde se toarna Etenul Film…..
Ai tras…jaluzelele?
Stiu…
In spatele oricaror perdele
poti fi, fara teama, ceea ce vrei…
Dar
Cind lumina fiecarei zile
patrunde sub talpile tale gidilindu-te
pina-ti taie respiratia. Iar carnea,
carnea ta nu-I decit sudoarea
De pe trupul slab al vintului
abia atunci intelegi cit este de greu
a fi cineva …!
Cum de nu vezi ca si eu ma simt la fel
de singur cind stau linga tine…!
Intotdeauna, cind ma stringi in brate, uiti
cit de fragil si naiv sunt si-mi pocnesti
coloana rizind, rupindu-mi cite o coasta…
Ai ramas credincios unei lumi care te vinde
sub ochii tai mari si albastri, in bezna-n care stai
Iti pipai adesea vechile rani -cercetindu-le
cusutura ce-i gata sa plesneasca la orice
inutila fortare a sansei….
Te-as fi parasit daca mi-ai fi spus cuvintul
care poate-ngenunchea un zeu. Dar ai tacut
seducind fericire de lungimea unui zimbet
niciodata rotund. Si tacerea ta…tacerea ta
mi-a spus atunci tot ce nu stiam despre mine…!
Catalin Ifrim
