Singurul centru social de noapte pentru persoane fără adăpost din Suceava, situat în incinta Parohiei „Sf. Vineri” din cartierul George Enescu, este locul în care, mai ales în lunile de iarnă, zeci de oameni ai străzii se refugiază, fugind din calea gerului, a foamei, a mizeriei. Cei mai mulţi sunt cazuri disperate, oameni izgoniţi de familii, fără loc de muncă, cei mai în vârstă fără pensii, oameni ale căror poveşti de viaţă se reduc la câteva cuvinte: „nu am casă”, „am pierdut tot”, „nu mai am pe nimeni”, scrie Monitorul de Suceava.
De la începutul acestui an, nu a fost noapte în care să fie mai puţini de 30-35 de boschetari în centru. Apogeul a fost atins în a doua parte a lunii decembrie, când la uşa centrului au bătut, pe noapte, peste 60 de oameni ai străzii, peste capacitatea maximă a clădirii. Persoanele care ajung în Centrul social de noapte sunt, în majoritate, bărbaţi, unii trecuţi de prima tinereţe. Cei mai mulţi au rămas fără familie, sunt divorţaţi, sunt renegaţi de propriii copii, nu mai au loc de muncă şi nici casă. Pâinea cea de toate zilele şi-o câştigă fie lucrând cu ziua, fie cerşind prin gări, staţii de autobuz, la porţile bisericilor sau în trenuri.
Mulţi oameni ai străzii sunt aduşi la centrul de noapte de Poliţia Locală, care asigură şi paza centrului (patru poliţişti comunitari care lucrează în schimburi), sau de Serviciul Poliţiei Transporturi Feroviare.
Un năpăstuit de soartă este Mihai Munteanu, în vârstă de 68 de ani, din Botoşani, care a fost adus la centru de Poliţia Locală. „Am avut o casă, care a ars. Nu am unde sta. Nu am nici un ajutor. Mai am rude în Suceava, care stau la bloc, dar acum sunt plecate în Italia. Pe mine şi pe alţi oameni ne-au luat din gară şi ne-au adus aici, pentru că muream de frig. Nu am nici pensie”, a declarat Mihai Munteanu.
La Centrul de noapte, boschetarii au posibilitatea să facă un duş, primesc o masă caldă, haine curate şi un pat pentru a-şi dezmorţi oasele, după ce toată ziua umblă prin oraş pentru a cerşi o bucată de pâine sau pentru a lucra pe câţiva bănuţi. Flămânzi, murdari, înfriguraţi, aceşti oameni nu sunt priviţi cu toleranţă de cei din jur. Cu atât mai puţin cu milă. Sunt puţini cei care le dau o supă caldă, un ceai sau o ciocolată, îi întreabă de ce au ajuns în stradă sau pur şi simplu nu îi judecă cu asprime.
