Postul Nasterii Domnului, al doilea ca importanta dupa postul Pastilor, incepe in 14 noiembrie si se incheie in 24 decembrie. Cea mai aspra zi de postire pentru Sarbatoarea Craciunului este 24 decembrie, ajunul Nasterii Domnului.
„Postul Craciunului este unul luminos, intrucat in Postul Nasterii Domnului, care tine 40 de zile, sunt numai pomeniri ale bucuriei, ale nadejdii de bucurie. Ca orice post, in primul rand el trebuie sa reprezinte o abtinere de la toate lucrurile rele, de la ganduri urate. Oamenii trebuie sa fie buni, milostivi si cu multa credinta. Totodata, in acest post credinciosii trebuie sa manance hrana vegetala, iar in zilele cu dezlegare se mananca peste. Postul Craciunului este mai usor din punct de vedere alimentar fata de cel al Pastelui, avand mai multe dezlegari la peste, ulei si vin„, a declarat pentru MEDIAFAX parintele Ciprian Apetrei, de la Biserica Sfantul Antonie cel Mare din Capitala. Potrivit acestuia, postul este un act liber consimtit, reglementat de disciplina religioasa pentru a intampina un eveniment important in istoria mantuirii.
In postul Craciunului este dezlegare la peste si preparate din peste, la vin si untdelemn in toate zilele de sambata si duminica din perioada 21 noiembrie-18 decembrie inclusiv. Zilele cu dezlegare sunt marcate, de regula, in Calendarul crestin ortodox fie prin mentiunea dezlegare la peste, fie prin simbolul unui peste. Potrivit parintelui Apetrei, acest post este de asprime mijlocie, asemanator celui al Sfintilor Apostoli.
In timpul acestui post, in manastiri se ajuneaza lunea, miercurea si vinerea pana in ceasul al noualea (aproximativ orele 15.00-16.00), cand se mananca hrana uscata sau legume fierte, fara untdelemn; martea si joia se mananca plante fierte, drese cu untdelemn, si se bea vin, iar sambata si duminica se ingaduie si peste, cu exceptia perioadei dintre 20 si 25 decembrie, cand postul devine mai aspru). Daca lunea, martea sau joia cade praznuirea vreunui sfant cu doxologie mare, se dezleaga la peste, iar miercurea si vinerea, la vin si untdelemn, dar se mananca numai o data pe zi. Tot asa, daca miercuri sau vineri se intampla sa cada sarbatorirea unui sfant cu Priveghere sau hramul bisericii, atunci se dezleaga la untdelemn, peste si vin.
Postul Craciunului este tinut si in Biserica Romano-Catolica, unde este numit „Jejunum Adventus Domini” (Postul venirii Domnului), dar dureaza doar trei saptamani.
In ultima zi a Postului Craciunului (24 decembrie), numita Ajunul Craciunului, credinciosii din multe zone ale tarii pregatesc bucate pe care le sfinteste preotul. Ziua de Ajun este o zi de post mai aspru decat in celelalte zile. Se ajuneaza pana la ceasul al noualea, cand se obisnuieste sa se manance, in unele parti, grau fiert amestecat cu fructe si miere, in amintirea postului lui Daniel si al celor trei tineri din Babilon. In unele zone se ajuneaza pana la rasaritul luceafarului de seara, care aminteste de steaua ce a vestit magilor nasterea Mantuitorului. Aceasta ajunare aminteste, de asemenea, de postul tinut odinioara de catehumenii care, in seara acestei zile, primeau Botezul crestin si apoi prima impartasire la Liturghia savarsita atunci in acest scop.
Tot din ziua de Ajun incep colindele, cantarile prin care glasurile copiilor vestesc marea bucurie a Intruparii Domnului. Postul se incheie in 25 decembrie, dupa Sfanta Liturghie.
Nasterea lui Iisus este prezentata in doua Evanghelii, la Matei si Luca, fiecare punctand anumite elemente istorice si cosmice. Astfel, Sfantul Evanghelist Matei aminteste de stea, de magi si de fuga in Egipt, pe cand Sfantul Evanghelist Luca descrie calatoria de la Nazaret la Betleem, nasterea Pruncului si asezarea Lui in iesle, inchinarea pastorilor si bucuria cereasca a ingerilor.
Unul dintre obiceiurile din perioada postului este si astazi spalarea veselei cu cenusa sau lesie, ca sa nu mai aiba nicio urma de carne sau derivate ale acestor produse.
De asemenea, perioada de dupa Lasatul secului de Craciun era cunoscuta sub denumirea „sezatorile de iarna”. Sezatorile erau intalniri comunitare cu caracter lucrativ, dar si distractiv. Chiar daca se desfasurau in perioada Postului Craciunului, aspectul distractiv era tolerat deoarece in cadrul lor erau invatate colindele si uraturile ce urmau sa fie rostite in timpul sarbatorilor de iarna.
In ziua de Lasata secului, gospodarii de la sate mananca sarmale si carne fripta, beau tuica si vin nou. Gospodinele trebuie sa tina cont de mai multe superstitii: resturile de la masa de Lasata secului se arunca doar spre rasarit, altfel pasarile se vor razbuna si vor ciuguli toata recolta de boabe; oalele se asaza cu gura-n jos pentru ca gospodaria sa fie ferita de pagube. In plus, femeile nu au voie sa coasa, nu torc si nu tes de Lasata secului pentru ca gospodaria sa nu fie lovita de rele si de boli. Daca dai imprumut ceva din casa, se vor inmulti lupii si vor cobori in sat. Femeile fac turte de malai si le dau de pomana pentru morti si vii.
