Pe 28 mai 2012 se împlinesc două secole de când Rusia Imperială a anexat, prin Pacea de la Bucureşti (16/28 mai 1812), în urma unui război cu Imperiul Otoman (1806 – 1812), jumătatea de est a Ţării Româneşti a Moldovei, teritoriul dintre Prut, Dunăre, Marea Neagră şi Cetatea Hotin. Odată cu acest an nefast în destinul istoric românesc a început marea tragedie a românilor dintre Prut şi Nistru: epurări etnice sistematice, colonizarea cu alogeni – ruşi, ucraineni, găgăuzi, bulgari, germani, polonezi, evrei etc. –, deportarea forţată a băştinaşilor pe cuprinsul imensului Imperiu rus, interzicerea limbii române în şcoli şi biserici etc.
În ciuda acestor dramatice condiţii istorice, românii în Basarabia au rămas majoritari. Marea nedreptate istorică făcută poporului român de către Rusia la 1812 a fost reparată parţial prin Tratatul de Pace de la Paris (30 martie 1856) când, înfrântă în Războiul Crimeii (1853 – 1856), curtea imperială rusă a fost obligată să restituie Ţării Moldovei partea de sud a teritoriului dintre Prut şi Nistru, mai precis cele trei judeţe, Cahul, Ismail şi Cetatea Albă (Bolgrad). Odată cu dobândirea independenţei, prin luptă grea şi jertfe pe măsură (1877 – 1878), cu toate că Armata Română, la Plevna, a salvat de la un dezastru major armata rusă, prin tratatul încheiat în urma războiului (Berlin, 1 iulie 1878), Imperiul rus a reanexat sudul Basarabiei.
După cum se ştie, în condiţiile Primului Război Mondial, înfrânt şi neputincios în luptă, şi ca urmare a loviturii de stat date de bolşevici (7 noiembrie 1917), Imperiul rus s-a dezintegrat. A urmat, după cum se ştie, desprinderea Basarabiei de Rusia şi Unirea acestui sfânt pământ românesc, în baza dreptului istoric al popoarelor la autodeterminare naţională, Unirea cu România la 27 Martie 1918.
În condiţiile declanşării celui De-al Doilea Război Mondial, după ce dictatorul Rusiei comuniste, Stalin, a încheiat cu Germania lui Hitler pactul banditesc de la Moscova (23 august 1939), Basarabia noastră sfântă a fost anexată iarăşi maleficului Imperiu sovietic. După scurtul episod 1941 – 1944, când Armata Română, condusă de mareşalul Ion Antonescu, prin lupte grele, a eliberat teritoriul dintre Prut şi Nistru, precum şi nordul Bucovinei, acest pământ românesc este ocupat de către Uniunea Sovietică. Astfel, în deceniile care au urmat, Uniunea Sovietică a premeditat şi aplicat, printr-o politică statală criminală, un genocid autentic împotriva românilor basarabeni.
Şi totuşi, după două secole şi în ciuda atâtor avataruri istorice, românii basarabeni, astăzi, sunt majoritari la ei acasă, în Basarabia, dovedind marea lor conştiinţă naţională şi apartenenţa la destinul istoric comun românesc. Aşadar, România comemorează zilele acestea două sute de ani de la producerea marii nedreptăţi istorice prin care în trupul şi inima poporului român s-a deschis această rană adâncă – Basarabia. Am credinţa că statul român, România, profitând de conjunctura geopolitică extrem de favorabilă, acţionând cu inteligenţă şi responsabilitate, va contribui decisiv la integrarea Basarabiei (Republicii Moldova) destinului comun european. Deoarece acolo este locul Republicii Moldova: alături de cultura şi civilizaţia europeană. Şi aşa va fi, căci alături de noi este Dreptatea Istoriei şi Însuşi Dumnezeu.
Prof. dr. Gică Manole,
Preşedintele Asociaţiei Culturale Pro Basarabia şi Bucovina Botoşani
