Sătui de jocurile politice, cetăţenii îşi pun speranţa în candidaţii independenţi. Un astfel de exemplu este cazul comunei Hlipiceni

Comuna Hlipiceni așteaptă cu siguranță o schimbare dacă ar fi să ne gândim la numărul mare de candidați înscriși în cursa pentru câștigarea funcției de primar. Șapte candidați s-au aliniat la start, după cum ne-au precizat reprezentanții Biroului Electoral Județean. Toate partidele politice și-au trimis reprezentanți gata să cucerească încrederea votanților, dar în cursă s-a înscris și un candidat independent, dl. Ionuț Balan, convins că va avea câștig de cauză și datorită faptul că oamenii sunt sătui de jocuri politice, de traseismul celor pe care i-au votat, fără ca acest lucru să se resimtă în bunăstarea comunei. 

BotoşaniNews (B.N.): De ce aţi ales să candidaţi independent pentru funcţia de primar al comunei Hlipiceni?

I.B.: A fost o decizie asupra căreia am meditat îndelung. A candida independent presupune atât avantaje, cât și dezavantaje. La câte partide sunt pe scena politică mi-aș fi găsit oricând unul care să mă propună pentru funcția de primar. Cred că am luat decizia corectă când am decis să candidez independent pentru că oamenii s-au  săturat de partide, politicianism și promisiuni deșarte. Politicienii își fac de fapt propria politică, a partidelor pe care le reprezintă. Toți vor să ajungă la putere, să beneficieze de avantajele pe care le aduce acest lucru. Dezavantajul este acela că neavând un partid în spate, nu îmi pot „încânta” publicul cu parade, cu „circ și pâine”, adică pomeni electorale. Sunt convins că din șase candidați se vor găsi câțiva care să facă mult zgomot pentru nimic.

Ionuț Balan (I.B.): Totuşi, mai pot fi cumpăraţi votanţii cu pomenile electorale?

I.B.: Electoratul este mai deștept decât credem noi, greșim dacă îl subestimăm. Oamenii s-au obișnuit să primescă de la candidați tot ce le oferă: cartele telefonice, ulei, zahăr, pixuri, dar îl votează pe cel care dă dovadă că este capabil să schimbe ceva cu adevărat. Până la urmă cetățenii merită aceste cadouri pentru că oricum le plătesc mai devreme sau mai târziu.   

B.N.: De ce vorbesc candidaţii în discursul lor despre schimbare?

I.B.: Atunci când lucrurile nu merg bine este clar că e nevoie de o schimbare. Ideal ar fi să existe continuitate, iar în cazul comunei Hlipiceni se pare că există o continuitate ce durează de peste 20 de ani. În rău, din păcate. Comuna nu arată bine deloc. Drumurile sunt jalnice, investițiile lipsesc, sunt multe terenuri și clădiri în paragină, populația e tot mai bătrână și mai bolnavă iar cei tineri sunt nevoiți să plece la muncă peste graniță. Este clar că trebuie o schimbare, un mod de nou de a conduce comuna, un management diferit, care să aducă bani în comună.

B.N.: La ce vă referiţi mai exact?

I.B.: În ultimii ani rolul primarului s-a schimbat foarte mult. Primarul nu mai este doar gospodarul comunei, acest rol este subînțeles, rolul principal al primarului este acela de a identifica noi modalități de a aduce bani la bugetul comunei. Dar nu prin creșterea taxelor și impozitelor. Primarul trebuie să caute proiecte, să le acceseze, să fie în permananță la ușa autorităților de care depinde acordarea de finanțare. Practic să fie atât de insistent încât, dacă este dat afară pe ușă, să intre pe geam.

B.N.: Vă asumaţi acest risc?

I.B.: Sigur, sunt o persoană care atunci când își propune ceva trebuie să ducă la bun sfârșit. Iar un primar independent are șanse mai mari decât reprezentantul unui partid să ajungă la punga cu bani din administrație. Partidele trebuie să își plătească polițele, a se vedea ce s-a întâmplat la ultima rectificare de buget când Guvernul Ungureanu a dat, iar Guvernul Ponta a luat. Practic, din bugetul comunei Hlipiceni au dispărut peste noapte 2,2 miliarde de lei vechi, bani atât de importanți pentru dezvoltarea comunei! Iată cel mai bun exemplu că partidele politice își urmăresc de fapt propriile interese și nu pe cele ale cetățeanului!

B.N.: Vorbeaţi adineaori despre felul în care arată comuna….

I.B.: Da, și din păcate nu am cuvinte de laudă. Este suficient un singur drum până la noi în comună și vă convingeți. Locuitorii comunei sau cei ce au rude acolo știu la ce mă refer. Mai-marii județului ocolesc această zonă, deși cândva Hlipiceni era un punct de reper pe harta județului. Acum a ajuns codașa Botoșanilor. În timp ce alte comune și-au făcut, cu finanțare nerambursabilă, săli de sport, Cămine Culturale, sedii de primării, drumuri, sisteme de apă și canalizare, ferme agricole, la Hlipiceni nu s-a făcut apoape nimic.

B.N.: Chiar nimic?

I.B.: Cetățenii vă pot confirma acest lucru, cu toate că mai întâlnesc persoane care îmi spun: „totuși s-a mai făcut câte ceva”. Le-am cerut să definească acel „ceva”, adică ce s-a realizat în comună. În loc să îmi răspundă se uită stânjeniți în jur la mâna de piatră întinsă înaintea fiecărei campanii electorale, la pavelele atât de celebre în toată țara.

B.N.: De ce credeţi că spun acest lucru?

I.B.: Pentru că se simt neputincioși, pentru că s-au obișnuit cu starea aceasta de fapt. Pentru că au obosit să mai spere, pentru că s-au obișnuit ca atunci când merg la vot să nu aibă pe cine alege, pentru că s-au săturat să aleagă „raul cel mai mic”. Pentru că nu văd de ce s-ar duce să voteze candidați care nici măcar nu sunt convinși că vor să fie primari.

B.N.: Cu ce idei veniţi dvs.?

I.B.: Ideile sunt multe, sunt atâtea de făcut! Am întocmit o platformă-program pe care am distribuit-o în comună. Este doar un minim de proiecte pe care mi le-am propus. Unele se pot realiza imediat, altele în doi-trei ani. Problemele sunt legate de actul medical, de drumuri, de investiții, de locuri de muncă, de valorifiarea potențialului agricol al comunei, a bogățiilor materiale și umane. Îmi propun să sprijin punctele de reper ale comunității: școala și biserica. Modernizarea comunei este imperios necesară. Este nevoie de un Cămin Cultural care să găzduiască festivități, serbări, petreceri sau ședințe de Consiliu Local în formulă deschisă, cu participarea locuitorilor, un Cămin Cultural în care cetățenii comunei să poată vedea un spectacol de teatru, un film. Am lăsat la final cele mai importante aspecte: tratarea cu respect a cetățenilor din comună de către toți funcționarii puși în slujba lor și transparență în cheltuirea banului public.

B.N.: Ce calităţi vă recomandă?

I.B.: N-aș vrea să par lipsit de modestie la acest capitol, cu toate că, făcând o glumă – dacă nu mă laud eu, atunci cine? Îmi plac oamenii. Îmi place să fiu în mijlocul lor și să vorbesc cu ei. Să îi ascult, să îi conving. Aici cred că îl moștenesc pe tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, învățătorul Dan Balan, pe care foștii elevi, părinții acestora, de fapt întreaga comunitate și-l amintește stând oricând de vorbă cu plăcere cu toți cei cu care se întâlnea în drum. Sunt hotărât, comuncativ, atașat de comună, de oameni și mai presus de toate îmi doresc tare mult să pot schimba în bine viața comunei! Chiar merită asta oamenii din Hlipiceni! Cum spune și sloganul meu, sunt  „Hotărât să schimb totul!” și când am ales acest slogan mi-am asumat ceea ce am afirmat, cu tot ce implică aceste vorbe, începând de la oameni și terminând cu înfățișarea comunei.

B.N.: Cu defectele nu vă lăudaţi?

I.B.: Ba da, de ce nu? La urma urmei cu toții avem defecte. Eu păcătuiesc atunci când mă încred în oameni, în bunele lor intenții, în vorbele lor, pentru că de multe ori dezamăgirea pe care o trăiesc e mare. Mai greșesc poate și atunci când prins în discuțiile cu oamenii și cu problemele lor le neglijez pe ale mele. Nu-mi place că nu-i pot convinge să se implice cu adevărat pentru a schimba inerția, nepăsarea, starea de fapt, gândurile locuitorior care spun: „parcă e blestemată comuna aceasta!”

B.N.: Despre contracandidaţii dvs. ce ne puteţi spune?

I.B.: Sunt șase contracandidați, unii cu șanse mai mici, alții au șanse mai mari, cum e și firesc. Pe fiecare dintre ei îi stimez și îi apreciez, îi cunosc foarte bine, și cu bune, și cu rele. Mi-am propus să fac o campanie curată, nu voi face acuze punctuale, deși ar fi atât de multe lucruri de spus! M-aș opri la un alt aspect, la oamenii care îi înconjoară și care pot să le facă bine sau pot să le facă rău imaginii. Mă refer la cei de pe listele propuse pentru funcția de consilier local, liste din care constat că fac parte, în mare parte, tot aceeași oameni care s-au perindat de-a lungul anilor prin Consiliul Local. Dacă în prezent în comună realizările nu prea există, li se datorează și lor în mare parte. Primarii vin și pleacă, consilierii de obicei rămân. Deci cetățenii au tot dreptul să spună: „consilierii locali nu-și merită banii”, referindu-se la  indemnizația pe care o primesc. Ei trebuie să reprezinte locuitorii comunei, practic sunt repsonsabili de ceea ce vedem în jurul nostru. Iar dacă ceea ce vedem nu ne mulțumește, acest lucru li se datorează și lor pentru că participă în mod direct la procesul de administrație publică, pentru că au puterea de a face bine, deci trebuie să demonstreze că pot acționa în favoarea cetățenilor. Practic eșecul unui primar este eșecul tuturor celor din Consiliul Local.

B.N.: La final, aveți un mesaj pentru cetăţenii comunei pe care vă doriţi să o reprezentaţi?

I.B.: În primul rând îi îndemn să meargă la vot. Să nu lase interesele unor partide să le decidă destinele, așa cum s-a întâmplat până acum. E important să își exprime opțiunea pentru a avea apoi dreptul de a cere socoteală celor ce vor conduce această comună. Apoi, îi îndemn să voteze pentru o schimbare, de această dată una adevărată. Și îi mai îndemn să se gândească de două ori înainte de a pune ștampila pe buletin: votează pentru că s-au simțit bine sau au fost sătui o singură zi, ori votează pentru a le fi bine ani de zile, atât lor, cât și copiilor sau nepoților. Răspunsul trebuie să și-l dea singuri, în fața propriei conștiințe!

B.N.: Domnule Ionuţ Balan vă mulțumesc şi vă doresc mult succes!

I.B.: Vă mulțumesc și eu!