Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gura de Aur sunt prăznuiți, în fiecare an, în 30 ianuarie. Ei au trăit la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul celui următor şi fiecare dintre ei a avut o contribuţie esenţială la teologia creştină, fiind numiţi „Protectori ai învăţământului teologic”. Cei trei teologi sunt prăznuiţi şi separat, însă, pentru a arăta unitatea de învăţătură, Biserica a rânduit şi o zi de prăznuire comună.
Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur sunt prăznuiţi pe 30 ianuarie. Deşi Biserica i-a pomenit separat în luna ianuarie, pe Sfântul Vasile în 1 ianuarie, pe Sfântul Grigorie în 25 ianuarie şi pe Sfântul Ioan Gură de Aur pe 27 ianuarie, ei sunt prăznuiţi împreună pe 30 ianuarie. Motivul? Pentru a le descoperi creştinilor că nu este unul mai mare decât altul.
Credinta populara spune ca cine munceste in aceasta zi poate sa orbeasca. Tot acum, tinerele trebuie sa posteasca pentru a avea o casnicie fericita.
La sate se obisnuieste ca in aceasta zi de sarbatoare inchinata celor trei sfinti sa se faca praznice de pomenire a mortilor din familiile credinciosilor, iar fetele tinere se roaga si tin post o avea o casnicie fericita. Tot traditia populara mai spune ca cine va lucra in aceasta zi, nu-i va merge bine „in ale casei” si poate sa orbeasca. Se crede ca pe 30 ianuarie incepe sa incolteasca graul care nu a incoltit din toamna. In traditia populara se spune ca de astazi se schimba vremea. De-acum, se zice ca „se stramba partiile”, iar vremea da spre primavara. Daca stresinile curg, primavara va fi friguroasa, daca e ger, vara va fi calduroasa.
Sarbatoarea reconcilierii: Praznicul Celor Trei Ierarhi este o sarbatoare dedicata reconcilierii; acum se impaca rudele dupa lungi dispute, iar toate proiectele comune concepute in aceasta zi vor aduce prosperitate in caminul acestora.
Praznicul trebuie respectat cu sfintenie: In aceasta zi nu se fac treburi casnice: nu se spala rufe si nu se matura in gospodarie pentru a evita pericolul de inec, de intamplari violente si de infirmitate.
In ziua sarbatorii nu se instraineaza lucruri din casa: Potrivit tarditiei, in ziua praznicului nu este bine sa imprumutam lucruri din casa pentru a proteja caminul de paguba.
Ofrande pentru mortii neimpartasiti: In numeroase zone din tara, se impart ofrande pentru mortii neimpartasiti :gospodinele fac coliva, merg la biserica s-o sfinteasca si apoi impart ofrande cu coliva, cu fructe si peste la trei barbati, in memoria rudelor decedate in familie.
Mamele se roaga pentru norocul fetelor de maritat: In ziua praznicului, fiecare mama care are o fata de maritat respecta sarbatoarea: nu presteaza munci gospodaresti si se roaga la biserica pentru norocul fiicei sale.
Sfantul Grigorie Teologul este aparatorul vaduvelor: Vaduvele care au probleme financiare, de sanatate sau sunt inconjurate de dusmani aprigi, trebuie sa se roage si sa ceara ajutor Sfantului Grigorie, cel care, de secole, este aparatorul lor dovedit. Gospodina care nu respecta sarbatoarea, spala rufe si arunca laturi in curtea casei, dupa ce a impartit ofrande pentru morti, ramane vaduva.
Un praznic de iertare pentru pacatul avortului: In ziua praznicului, femeile care au pacatuit facand un avort, trebuie sa respecte sarbatoarea: sa faca pomeniri si sa imparta ofrande; prin acest ritual ele pot fi iertate pentru marele lor pacat.
Pelerinaje in lacasuri de hram: In ziua de praznuire a celor Trei Ierarhi sunt benefice pelerinajele in lacasurile de cult, care poarta hramul Celor Trei Sfinti. Tot in aceasta zi, este bine sa fie ajutati copiii saraci, care doresc sa devina preoti.
SFINŢII TREI IERARHI: Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gura de Aur. În vechime, apăruseră neînţelegeri între creştini pe tema – cine este mai mare ca teolog dintre cei trei ierarhi. După câţiva ani de la declanşarea neînţelegerilor, cei trei sfinţi au început să i se arate unul câte unul, episcopului Evhaitelor, Sfântului Ioan Mauropous. În cele din urmă, în anul 1084, într-o vedenie, Sfântului Ioan Mauropos i-au apărut cei trei sfinţi împreună şi i-au grăit:
„După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem şi nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul său, îndemnaţi de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea. De chemi pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, sculându-te, porunceşte, celor ce se învrăjbesc, să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră, cât am fost în viaţă şi după moarte, a fost să împăcăm pe oameni şi să aducem în lume pace şi unire. Împreunează-ne, dar, făcându-ne praznic la câte trei într-o singură zi, şi înştiinţează cu aceasta pe creştini, ca noi în faţa lui Dumnezeu, una suntem.„
În urma acestei vedenii, Sfântul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru prăznuirea comună a celor Trei Ierarhi.
Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi este o sărbătoare a comuniunii. Ea ne descoperă că după cum în Sfânta Treime deosebirea dintre Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh nu duce la dezbinare şi nici unitatea lor la depersonalizare, tot astfel nici noi, ca persoane diferite, nu suntem chemaţi să trăim separat unii de alţii sau să ne ridicăm unii împotriva altora, ci să trăim după modelul Sfintei Treimi – unul în celălalt.
Sfântul Vasile cel Mare, episcop al Cezareii Capadociei, s-a născut în jurul anului 329. A studiat cu retori şi filosofi celebri în Cezareea Palestinei, Constantinopol şi Atena. Avea o statură înaltă, era slab şi negricios la faţă, cu o barbă mare, neagră. Părinţii spun că nu a avut timp să se înălbească pentru că a trăit numai cincizeci de ani. Ne-a lăsat în biserică o Sfântă Liturghie care se serbează de 10 ori pe an: în primele cinci duminici ale Postului Mare, în Joia Patimilor, în ajunul Sfintelor Paşti, al Crăciunului şi Bobotezei, şi pe 1 ianuarie, ziua de pomenire a Sfântului Vasile. Cu excepţia unor rugăciuni, ritualul este acelaşi cu al Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur.
A făcut incursiuni în Mesopotamia, Şiria, Palestina şi Egipt pentru a cunoaşte modul în care vieţuiau călugării în singurătate. El i-a adunat pe aceştia în locuri organizate, stabilind şi o rânduială pentru acest mod de vieţuire. În anul 358 pune temelia primei comunităţi de obşte, pe malul raului Isis, lângă Neocezareea. Aici redactează împreună cu Sfântul Grigorie Filocalia, o colecţie de texte din scrierile lui Origen. Tot acum, concepe Regulile monahale mari şi mici.
În Cezareea Capadociei a înfiinţat instituţii de asistenţă socială cunoscute sub numele de Vasiliade, cum ar fi: azile, case pentru reeducarea fetelor decăzute, spitale pentru leproşi etc.
Sfântul Vasile cel Mare a luptat împotriva celor care negau dumnezeirea lui Hristos şi a celor care tăgăduiau dumnezeirea Sfântului Duh. A trecut la cele veşnice pe 1 ianuarie, în anul 379.
Sursa: Realitatea.net
