Marțea neagră: Orice ucaz, un pricaz!

Dumitru Monacu- caricaturaCam asta pare a fi deviza dregătorilor noștri, habarniști în ale ocârmuirii! Înainte însă de a dezvolta subiectul, să facem  pentru necunoscători, un pic de  lumină în cazul celor două cuvinte arhaice folosite în titlu : UCAZ – lege, decret iar  PRICAZ – pagubă, năpastă. Cum altfel ar putea să se numească ultimele … ”inovații” legislative ale Guvernului  care vor face să explodeze și bugetele primăriilor alături de celelalte bugete care sunt deja în aer : pensii, asigurări de sănătate sau sociale. Că despre  investiții, fiind punga goală, nici nu avem ce vorbi!   Până și un contabil de CAP de pe vremuri știa o … lemă de necontestat : nu poți să dai dacă n-ai, știa că dacă nu cresc veniturile, nu pot crește nici salariile sau, mă rog,  retribuțiile, așa cum se chemau ele pe vremea lui Ceașcă. Ai noștri diriguitori,  născuți parcă din eprubetă în urma unor mânării dosnice, tocmai au scos ei din … ”preasecul” puțului lor de gândire, un ucaz care dinamitează pur și simplu administrațiile locale. Prin dublarea sau triplarea salariilor angajaților din aparatul administrativ (în frunte cu măria-sa, primarul!) vistieriile sărăcăcioase ale multor UAT-uri (unități administrativ-teritoriale) vor deveni case primitoare pentru păianjeni și molii. La orice rectificare bugetară, edilii cu salarii mari vor sta ca milogii cu mâna  întinsă după paralele slobozite funcție de culoarea politică de către vremelnicii mai mari ai zilei. Dacă se va întâmpla așa, un alt pericol, o altă catastrofă e pe cale de a ne ieși în drum : să-și umfle salariile și cei din economia privată și să meargă și ei la domnu … Guvernu’ să ceară completarea fondului de salarii care le este insuficient. Pe același considerent, orice cetățean român ar putea cumpăra din magazin trei costume, unul urmând să-l plătească … guvernul! Cum s-ar spune, trai nineacă, trăiască Guvernul!

Revenind la realitatea anormală pe care suntem condamnați a o trăi și simți, ne punem firesc, o întrebare de bun simț : oamenii ăștia care ne conduc sunt cu analizele la zi? Sunt cu toate … facultățile?  Pentru că nu era deloc o mare filozofie  redactarea unei legi unitare care, funcție de mărimea și puterea economică a comunei sau orașului,  să alinieze și să coreleze corect salariile angajaților din primării. Dar de ce simplu, când se poate complicat? Sub cortina autonomiei locale vor veni pe lume – cu forcepsul, evident! – situații monstruoase care vor da mari bătăi de cap președinților de consilii județene. Și dacă tot am pomenit de aceștia, îmi poate spune cineva de ce e nevoie de doi dirijori (prefectul și președintele CJ) la … taraful județean?

Un alt cui bont și ruginit al lui Pepelea din domeniul legislativ este legea pensiilor. Pensii care în România au luat-o razna de tot. În Elveția, pensia cea mai mare pe care statul o acordă cetățenilor din cantoane este maxim dublă celei mai mici. În paralel, fiecare poate contribui la fel de fel de fonduri private cu ce sume poate sau vrea, completându-și astfel bruma de bani albi pentru zile negre.   Statul însă, își tratează corect și echitabil trăitorii.  La noi, bineînțeles că e anapoda treaba. O femeie cu o vechime de 40 de ani în câmpul muncii cu doi, trei sau patru copii crescuți  și o casă de întreținut nu poate beneficia de pensie specială pentru că un nene … caisă de la intendență care n-a văzut nici Irak, nici Kosovo, nici Canal nici munci agricole nici Transfăgărășan (poate doar în vacanță!) iese la pensie în floarea vârstei cu o … ”specială” de multe mii de lei.

O soluție simplă de rezolvare ar fi următoarea : bărbații să iasă la pensie la 85 de ani iar femeile la 80. În acest fel s-ar împușca doi iepuri deodată : fondul de pensii pentru cei câțiva … supraviețuitori ar fi cu siguranță excedentar, fapt care ar conduce la asigurarea ”specialelor”…

 

Lăsați un comentariu

*