Un sat din Botoșani ar fi fost „capitala“ secretă a Moldovei acum 200 de ani. O altă legendă locală: aici ar fi fost şi capitala ţării, timp de 24 de ore, în Primul Război Mondial

Localnicii din Mihăileni, un cătun din judeţul Botoşani, în nordul extrem al României, se mândresc cu faptul că satul în care locuiesc a fost pentru două săptămâni capitala Moldovei şi, pentru 24 de ore, capitala întregului Regat. Istoricii îi contrazic. Totuşi, vechile documente scot la iveală o istorie secretă a unei localităţi aparent nesemnificative pe harta României.

Satul Mihăileni se află la 52 de kilometri de municipiul Botoşani, exact la graniţa cu judeţul Suceava de care îl desparte doar un podeţ peste o rămăşiţă sufocată de gunoaie a unui falnic pârâu. Mihăileniul este astăzi cătunul tipic din nordul României rurale. Sărăcăcios, dar care încearcă să ”muşte” din civilizaţie.

Cu o populaţie îmbătrânită ca peste tot în satele Botoşaniului, cu case joase din chirpici şi banalele magazine şi crâşme săteşti, nu pare un oraş semnificativ şi nici o localitate care să fi jucat măcar un rol secundar pe scena istoriei. După o simplă plimbare pe uliţele Mihăileniului, printre casele de chirpici, printre crâşme şi livezi, se văd ruinele ilustre ale unui trecut secret.

Rămăşiţe de case boiereşti, cu însemne heraldice, o biserică domnească şi un conac semeţ, toate sunt mărturiile care-i ajută pe sătenii vârstnici să devină credibili când deapănă bucuroşi şi melancolici, poveşti despre târguri domneşti, domnitori pribegi, regi, tezaure şi prinţese. Mărturiile lor îngroapă uliţele noroioase şi casele din chirpici şi ridică o lumea misterioasă şi secretă îngropată în pământul pe care-l călca Enescu în anii copilăriei sale, fugind după lăutarii târgului, pentru încă o lecţie.

Mihăileniul, vechiul şi bogatul târg domnesc

”Mihăileniul nu a fost sat. A fost oraş. Mai mult, a fost târg domnesc, preferatul domnitorului Mihail Sturdza. Era bogat. Ce mai, oraş de graniţă pe unde treceau toate bogăţiile”, spune Petru Bozeac, un localnic vârstnic din Mihăileni. Întrebat despre istoria târgului, nu ezită şi începe să schiţeze rapid în cuvinte, cu gesturi largi, întreaga măreţia trecută a Mihăileniului. Săteanul începe prin a preciza, susţinut de viceprimarul venit şi el să ofere explicaţii, că Mihăileniul a fost oraş din 1792 până în 1945, când şi-a pierdut statul în anii comunismului.

O monografie a oraşului Mihăileni din 1932, redactată de DN Puiu şi d Gr. Constantinescu, arată că târgul a fost înfiinţat pentru o mână de negustori evrei, la graniţa cu Imperiul Habsburgic, la sfârşitul secolului al XVIII-lea. În aceea perioadă, Bucovina a fost alipită de austrieci, în 1774, iar vechiul târg fiind vecin cu Suceava s-a trezit oraş de graniţă. A fost înfiinţat mai precis în 1792 şi se numea ”Târgul Nou”.

”Cu mila lui Dumnezeu, Noi Alexandru Vodă Constantin Moruzi, voievod domnul Ţării Moldovei, facem ştirea că această cart, că după jalba, ce au dat-o către Domnia Me o seamă de jidovi de peste hotare, ca alte părţi străine, ce au venit în partea Moldovei, rugându-se ca să aibă voie să facă târg  la ţinutul Suceveii, pe moşia Vlădeni a duminsale Costachi Mariş”, arăta domnul Moldovei, Constantin Moruzi.

Fiind oraş de graniţă, tranzitat de numeroase mărfuri, structura etnică a Mihăileniului s-a diversificat. Evreii aveau afacerile şi dughenele lor, austriecii şi-au făcut şi ei loc, dar şi neguţătorii, meşteşugarii şi funcţionarii moldovenii. În doar două decenii, „Târgul Nou“ era un oraş prosper şi frumos, controlat de boieri Mariş şi Balş. Importanţa lui creşte şi este cumpărat de familia Sturdza. Mai precis în 1830 moşiie din zonă sunt luate de Mihail Sturdza, cel care în 1834 ajunge domn al Moldovei.

”Târgul s-a numit Mihăileni din 1834, de când Sturdza ajunge domn. Aici avea conacu lui. Îi plăcea mult că era un târg de toate culorile şi doamna lui avea mărfuri de primă mână în special din Austria. Era foarte mulţumit de târgul ăsta şi a făcut aici de toate şi biserică şi şcoală şi cazarmă”, spune Bozeac. Documentele întăresc spusele săteanului. ”Târgul Nou” capătă numele de Mihăileni din 1835 în mod oficial, iar din 1838 Mihail Sturdza ridică aici o biserică domnească păstrată şi astăzi. Totodată organizează posturile de grăniceri, face o frumoasă cazarmă şi bineînţeles, cu sprijinul evreilor din zonă, amenjează şi o şcoală. Domnul îşi iubeşte atât de mult oraşul, arată monografia din 1932, că-l ridică la rangul de târg domnesc şi îl pune capitală a judeţului de atunci Dorohoi, cu o populaţie de peste 3000 de locuitori.

Oraşul boierilor şi concertele lui Enescu

Mihăileniul s-a dezvoltat exponenţial. Comerţul, dar şi privilegiile domneşti, îl transformaseră într-un dintre cele mai importante oraşe ale Moldovei. Era regina comerţului de la graniţă. Boierii începeau să-şi dorească tumultul multientic, dar şi liniştitor de la graniţa cu Austria. ”Boierii au început a-şi zidi case în Mihăileni, preferând viaţa din micul târg de graniţă decât celei de la conacul de pe moşie”, se arată în monografia din perioada interbelică. De altfel sătenii în vârstă spun că au auzit de la moşii lor că era şi de înţeles de ce se mutau aici boierii. Era un adevărat „focar“ de civilizaţie pentru graniţa de nord a Moldovei.

Citeste mai mult: adev.ro/nzozm3